ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4789/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 105 din 21

aprilie 2004 a Tribunalului Hunedoara, inculpatul B.N., a fost condamnat la 20

de ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută

de art. 174, raportat la art. 175 lit. c) și d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

liberarea condiționată privind restul de 465 de zile rămas neexecutat din

pedeapsa de 3 ani, 9 luni și o zi aplicată prin sentința penală nr. 640/1999 a

Judecătoriei Petroșani, rest ce a fost contopit cu pedeapsa de 20 de ani.

S-au interzis drepturile prevăzute

de art. 64 lit. a) și b), conform art. 65 C. pen., pe o perioadă de 5 ani după

executarea pedepsei și s-a menținut starea de arest, deducându-se prevenția de

la 22 ianuarie 2003 la zi.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut că în ziua de 21 ianuarie 2003, fiind sub influența

băuturilor alcoolice, a ucis-o pe mama sa, B.M., de 83 de ani.

Moartea acesteia s-a datorat

multiplelor lovituri cu pumnul în față, cât și lovirii repetate cu capul de pervazul

ferestrei.

Datorită vârstei înaintate și

bolilor de care suferă, victima a fost în imposibilitate de a se apăra.

Apelul inculpatului a fost respins

de Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia nr. 227 din 24 iunie 2004, iar

apelul Parchetului admis în parte, numai cu privire la deducerea preventivă de

la 23 ianuarie 2003 la zi.

Împotriva deciziei, inculpatul a

declarat recurs, solicitând achitarea întrucât nu este autorul infracțiunii.

Recursul nu este fondat.

Din probele administrate în cauză

rezultă comportamentul deosebit de violent al inculpatului față de victimă, mama

sa, fapt ce a determinat în decembrie 2002, internarea acesteia în spital

datorită multiplelor hematoame produse prin agresiune.

Acest comportament a culminat în

ziua de 21 ianuarie 2003, când inculpatul a devenit deosebit de agresiv, lovind

victima repetat.

Leziunile provocate de inculpat au

fost sesizate de martora C.A., care a înțeles din relatările victimei că a fost

lovită de inculpat.

De asemenea, martorul M.V., care

locuia în apartamentul vecin cu familia B., a auzit zgomote specifice unor

lovituri și apoi glasul inculpatului.

Audiat în legătură cu săvârșirea

infracțiunii inculpatul B.N. a negat săvârșirea faptei, susținând că loviturile

constatate și care au dus la deces au fost provocate de căderea repetată a

victimei.

Susținerea sa este contrazisă de

martorii audiați în cauză, precum și de raportul de autopsie nr. 15/A II/2003

din care rezultă că leziunile traumatice s-au produs prin loviri repetate cu și

de corpuri dure și nu prin cădere accidentală.

În concluzie, instanțele au stabilit

corect încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat, cât și vinovăția

acestuia, nefiind motive care să conducă la achitarea sa de orice penalitate.

Motivul vizând greșita

individualizare a pedepsei este, de asemenea, neîntemeiat.

Instanțele au ținut cont de gradul

de pericol social concret al infracțiunii, omor calificat, de împrejurarea că

este recidivist, cât și faptul că a negat permanent săvârșirea faptei,

nemanifestând nici un regret față de faptul că și-a ucis mama.

Pedeapsa de 20 de ani aplicată

corespunde criteriilor de individualizare a pedepsei, prevăzute în art. 72 C.

pen.

În conformitate cu dispozițiile art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului B.N. va fi

respins ca nefondat.

Se deduce prevenția de la 23

ianuarie 2003 la zi și va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Se constată că nu sunt motive care

luate în considerare din oficiu în favoarea inculpatului să conducă la casarea

hotărârilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.N., împotriva deciziei penale nr. 227/ A din 24 iunie

2004 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 22 ianuarie 2003 la 27

septembrie 2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerul Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 septembrie 2004.