ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4626/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

1192/2004, condamnatul G.V. a solicitat revizuirea sentinței penale nr.

146/2003 a Tribunalului Sibiu.

În motivarea cererii sale,

condamnatul arată că a săvârșit fapta în stare de legitimă apărare, fapt ce

justifică achitarea sa.

Prin sentința penală nr. 53 din 10

martie 2004, s-a respins cererea de revizuire a sentinței penale nr. 146/2003

formulată de condamnatul G.V.

Instanța de fond a reținut că prin

sentința penală nr. 146 din 30 iunie 2003, Tribunalul Sibiu a dispus

condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat,

prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. c)

C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la 12 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a mai reținut că împrejurările

invocate de condamnat, au fost analizate în căile ordinare de atac și nu se

încadrează în cazurile prevăzută de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel condamnatul, reiterând împrejurarea că a săvârșit infracțiunea de

omor, în stare de legitimă apărare, prevăzută de art. 44 C. pen., fapt ce

justifică desființarea acesteia și pe fondul cauzei să se dispună achitarea sa.

Prin decizia penală nr. 143 din 20

aprilie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondat, apelul declarat

de condamnat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de

Tribunalul Sibiu prin sentința penală nr. 53 din 10 martie 2004.

Împotriva deciziei, în termen legal,

a declarat recurs condamnatul G.V., solicitând admiterea recursului său și, pe

fond, să se dispună achitarea sa, întrucât a săvârșit fapta în stare de

legitimă apărare.

Verificând actele dosarului cauzei,

Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Pe de o parte, aspectul invocat de

recurent a fost analizat cu ocazia judecării fondului cauzei, respectiv a

apelului și recursului.

Pe de altă parte, în art. 394 C.

proc. pen., sunt reglementate expres cazurile de revizuire a unei hotărâri

judecătorești definitive, iar situația despre care vorbește condamnatul în

cererea sa de recurs nu se încadrează în dispozițiile art. 394 C. proc. pen.

Față de aceste considerente, urmează

ca în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să

fie respins recursul declarat de condamnat, ca nefondat.

În baza dispozițiilor art. 192 C.

proc. pen., va fi obligat recurentul condamnat, la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul G.V. împotriva deciziei penale nr. 143 din 20 aprilie

2004 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă recurentul condamnat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 septembrie 2004.