ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6143/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 45

din 16 septembrie 2003, Tribunalul Covasna a condamnat pe inculpatul F.C. la 5

ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de

luare de mită, prevăzute de art. 6 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 42 din același cod

și la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură

privată, prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art.

290 C. pen. și cu referire la art. 18 alin. (1) din aceeași lege, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) și a art. 42 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei

cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii

exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

În baza art. 19 din Legea

nr. 78/2000 inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 600.000 lei

cu titlu de confiscare specială.

În baza art. 348 C. proc.

pen., s-au desființat cele 9 (nouă) chitanțe întocmite de inculpat pe numele de

F.I., B.S., B.B., F.G., T.B., A.I., B.P.I., G.M. și S.G.

În baza art. 19 din Legea

nr. 78/2000 inculpatul a fost obligat să restituie lui F.I., S.G., T.B. câte

3.000.000 lei, lui B.B., 1.000.000 lei și 30.000 forinți sau echivalentul în

lei la cursul oficial din ziua plății, lui A.I.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La 1 iulie 2001, inculpatul

a fost angajat ca șef obiectiv la SC C.C. SRL Negrești Oaș, pentru lucrările de

închidere a bazinului carbonifer B.E., finanțarea fiind asigurată de B.M.

În această calitate, șeful

șantierului, B.C.G., i-a delegat atribuții decizionale privind selectarea de

muncitori minieri dintre persoanele anterior disponibilizate înscrise pe liste

puse la dispoziție de autoritățile locale.

În realizarea acestei

sarcini de muncă, inculpatul a pretins și primit de la 12 persoane selectate,

suma de câte 3.000.000 lei, după primirea banilor el întocmind și semnând

contractele de muncă aferente, activitatea de mai sus întinzându-se până la

începutul lunii octombrie 2001.

B.B., care și el a acceptat

să-i dea inculpatului suma de 3.000.000 lei, nefiind însă în posesia ei, i-a

dat 1.000.000 lei și a cerut ca restul să-i fie reținut din primul salariu.

La data de 23 octombrie

2001, cele 12 contracte de muncă au fost înregistrate la I.T.M.

Faptele astfel întâmplate

ajungând la cunoștința șefului șantierului, inculpatul, discutând cu 9 din cei

12 muncitori, după ce le-a insuflat temerea asupra consecințelor faptelor lor,

precum și că nu se va finaliza nici angajarea lor pentru toate lucrările, i-a

determinat să-i semneze câte o chitanță „minută” în alb în care a înscris că

banii dați lui erau „împrumuturi”, în 6 dintre ele menționând că a restituit

„împrumutul”.

Împotriva sentinței, au

declarat apeluri P.N.A. – Serviciul Anticorupție Brașov și inculpatul.

În apelul declarat,

parchetul a criticat hotărârea pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 19

din Legea nr. 78/2000 referitor la suma de 3.000.000 lei, nesolicitată de S.G.

și restituirea sumei de 3.000.000 lei către B.B.

Inculpatul a formulat ca

motive de apel greșita stabilire a situației de fapt și, implicit, a vinovăției

sale, nelegala condamnare pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa

și netemeinicia pedepsei aplicate.

Curtea de Apel Brașov, prin

decizia penală nr. 81 din 15 martie 2004, a admis apelul declarat de parchet, a

desființat sentința cu privire la latura civilă și la măsura confiscării

speciale, astfel:

- în baza dispozițiilor art.

19 din Legea nr. 78/2000, a dispus confiscarea specială, în folosul statului, a

sumei de 3.000.000 lei;

- în baza art. 14 C. proc.

pen., raportat la art. 19 din Legea nr. 78/2000, inculpatul a fost obligat să

restituie câte 3.000.000 lei lui S.I. și B.S.

Apelul declarat de inculpat

a fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei

pronunțată în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile

de casare invocate fiind cele prevăzute de art. 385

9

pct. 12, 10 și

14 C. proc. pen., respectiv nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii de luare de mită, instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri

esențiale, de natură să garanteze drepturile sale și să influențeze soluția

procesului, precum și netemeinicia pedepsei aplicată pentru infracțiunea de

fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Recursul declarat de

inculpat este fondat numai în ce privește individualizarea pedepsei aplicată

pentru infracțiunea prevăzute de art. 6 din Legea nr. 78/2000, raportat la art.

254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 42 din același

cod și la modalitatea de executare a pedepsei.

Din verificarea lucrărilor

dosarului, se reține că probatoriul administrat a reliefat situația de fapt,

așa cum corect a stabilit instanța, și, implicit, vinovăția inculpatului.

Astfel,

atribuțiile decizionale repartizate acestuia prin fișa postului includeau, cum

de fapt s-a și întâmplat, selectarea personalului muncitor și întocmirea

contractelor de muncă. De asemenea, pe tot parcursul procesului penal,

persoanele care au dat bani inculpatului pentru a fi încadrate în muncă în

formația obiectivului de la B., al cărui șef era inculpatul, și-au menținut,

constant, declarațiile.

Martorul B.C.G., șef de

șantier, de asemenea, constant, a declarat că odată ce inculpatului, prin fișa

postului, i se repartizaseră atribuții decizionale, fiecare conducător de punct

de lucru trebuia să-și dimensioneze personalul, ceea ce presupunea să facă

angajări, precedate de o selecție a acestuia în vederea încadrării la punctul

de lucru B., inculpatul având acest drept și obligația corespunzătoare.

Ca atare, just instanțele au

reținut întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de luare de mită.

Privind însă pedeapsa

aplicată pentru această infracțiune, în acord cu criteriile generale de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., se reține că pedeapsa de 3 ani

închisoare, răspunde pericolului social concret al faptei, împrejurărilor în

care ea a fost săvârșită și persoanei inculpatului, iar scopul pedepsei, așa

cum este stipulat în art. 52 C. pen., poate fi atins și fără privare de

libertate.

În acest sens, fiind

îndeplinite condițiile de aplicare a suspendării executării pedepsei sub

supraveghere așa cum prevede art. 86

1

C. pen., în baza dispozițiilor

art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul declarat de

inculpat fiind fondat, urmează a fi admis și se va proceda corespunzător

dispozitivului prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de inculpatul F.C., împotriva deciziei penale nr. 81/ Ap din

15 martie 2004 a Curții de Apel Brașov.

Casează decizia atacată,

precum și sentința penală nr. 46 din 16 septembrie 2003 a Tribunalului Covasna,

cu privire la pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută

de art. 6 din Lega nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 din același cod, precum și la

modalitatea de executare a pedepsei.

Înlătură aplicarea art. 33

lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen. și descontopește pedeapsa rezultantă de 5

ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., în pedepsele componente, și anume:

- 5 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 78/2000,

raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și a

art. 42 din același cod și

- 2 ani închisoare, aplicată

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr.

78/2000, raportat la art. 290 C. pen. și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 42 C. pen.

Modifică pedeapsa privativă

de libertate aplicată inculpatului F.C., pentru infracțiunea prevăzute de art.

6 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) și a art. 42 din același cod, în sensul că o reduce de la 5

ani închisoare, la 3 ani închisoare.

Menține pedeapsa

complementară privind această infracțiune.

În baza art. 33 lit. a) și a

art. 34 lit. b) C. pen., dispune ca numitul inculpat să execute pedeapsa cea

mai grea și anume 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei rezultante de 3 ani

închisoare, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 8 ani.

În baza art. 86

3

C. pen., inculpatul e va supune măsurilor de supraveghere prevăzute la lit. a)

– d), și anume:

a) să se prezinte în prima

zi de marți din prima săptămână a fiecărei luni la S.S.R.S. de pe lângă

Tribunalul Covasna;

b) să anunțe, în prealabil,

serviciul de supraveghere desemnat, orice schimbare de domiciliu, reședință sau

locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de

natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc.

pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C.

pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub

supraveghere, în cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere prevăzute de

lege ori a obligațiilor stabilite de instanță.

Înlătură aplicarea art. 71

și a art. 64 C. pen.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 noiembrie 2004.