ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2578/2005

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 776

din 23 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul penal nr.

6620/2003 s-a dispus condamnarea inculpatului S.I. la pedeapsa de 3 ani și 6

luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere a unui grup

infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr.

39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 26, raportat la

art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen., s-a

dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals intelectual.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează a executa pedeapsa cea mai grea de

3 ani și 6 luni închisoare la care s-a adăugat conform art. 35 alin. (1) C.

pen., și pedeapsa complementară, prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) pe o

perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen.,

i-au fost interzise inculpatului de la rămânerea definitivă a hotărârii și până

la terminarea executării pedepsei, exercitarea tuturor drepturilor prevăzute de

art. 64 C. pen.

În temeiul art. 14 alin. (3)

și art. 348 C. proc. pen., s-a dispus desființarea înscrisurilor falsificate.

În baza art. 13 din Legea

nr. 39/2003, raportat la art. 118 C. pen., s-a respins cererea parchetului de

luare a măsurii de siguranță a confiscării speciale.

În baza art. 109 C. proc.

pen., s-a respins cererea inculpatului de restituire a sumelor de bani ridicate

de la acesta, conform procesului verbal de percheziție din 16 martie 2003.

Inculpatul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție s-a dispus punerea în

mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului S.I., pentru

săvârșirea infracțiunilor de inițierea unui grup infracțional organizat,

prevăzută de art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 39/2003 și complicitate la

fals intelectual, prevăzută de art. 26, raportat la art. 289 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen.

Prin același rechizitoriu au

fost trimiși în judecată și inculpații A.A., B.J. și M.L.

S-a reținut că cei patru

inculpați, inculpatul S.I. având calitatea de asociat la SC H. SRL, iar

inculpații B.J. și M.L. fiind acționari la O.B.B. S., au acționat în mod

coordonat pe o perioadă lungă de timp și anume iulie 2002 – martie 2003,

constituindu-se într-un grup infracțional organizat în scopul comiterii de

infracțiuni, scop subordonat obținerii în mod direct a unui beneficiu

financiar. Acest beneficiu urma să fie obținut prin falsificarea unor tichete

de pariuri provenite de la SC H. SRL, în sensul inserării pe acestea a unor

elemente nereale și anume ora de întocmire și rezultate corecte ale meciurilor

în procent de 100 % fiind trecute după închiderea jocului, obținându-se astfel

un număr mare de tichete identice câștigătoare care asigurau venituri

frauduloase.

Î

mpotriva acestei sentințe a declarat

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpatul S.I.

Prin decizia penală nr. 136

din 28 aprilie 2004 a Curții de Apel Cluj au fost admise ambele apeluri,

desființând hotărârea atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul

Cluj, pentru reluarea cercetării judecătorești.

Împotriva acestei din urmă

decizii a declarat recurs inculpatul S.I.

Recursul este inadmisibil,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art.

385

1

alin. (1) lit. e) C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs

deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, tribunale militare

teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de apel cu excepția deciziilor

prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Pe de altă parte potrivit dispozițiilor

art. 417 C. proc. pen., coroborat cu art. 333 alin. (3) C. proc. pen. și art.

332 alin. (3) C. proc. pen., potrivit cu care împotriva hotărârii de desesizare

se poate face recurs, deciziile pronunțate în recurs rămân definitive la data

pronunțării, nefiind supuse nici unei căi de atac ordinare.

În cauză, Înalta Curte de

Casație și Justiție a fost sesizată cu un recurs declarat de inculpat împotriva

deciziei prin care secția penală a Curții de Apel Cluj a admis apelurile și a

dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Or, recunoașterea unei căi

de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală română ar constitui o

încălcare a principiului legalității căilor de atac.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte,

în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a)

teza II C. proc. pen., raportat la art. 385

1

C. proc. pen., va

respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva

deciziei penale nr. 136 din 28 aprilie 2004 a Curții de Apel Cluj.

Potrivit art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 136 din 28

aprilie 2004 a Curții de Apel Cluj.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 aprilie 2005.