ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2578/2005

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 776 din 23 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul penal nr. 6620/2003 s-a dispus condamnarea inculpatului S.I. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. În baza art. 26, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals intelectual.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează a executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare la care s-a adăugat conform art. 35 alin. (1) C. pen., și pedeapsa complementară, prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. În temeiul art. 14 alin. (3) și art. 348 C. proc. pen., s-a dispus desființarea înscrisurilor falsificate. În baza art. 13 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 118 C. pen., s-a respins cererea parchetului de luare a măsurii de siguranță a confiscării speciale.

În baza art. 109 C. proc. pen., s-a respins cererea inculpatului de restituire a sumelor de bani ridicate de la acesta, conform procesului verbal de percheziție din 16 martie 2003. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului S.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de inițierea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 39/2003 și complicitate la fals intelectual, prevăzută de art. 26, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen.

Prin același rechizitoriu au fost trimiși în judecată și inculpații A.A., B.J. și M.L. S-a reținut că cei patru inculpați, inculpatul S.I. având calitatea de asociat la SC H. SRL, iar inculpații B.J. și M.L. fiind acționari la O.B.B. S., au acționat în mod coordonat pe o perioadă lungă de timp și anume iulie 2002 – martie 2003, constituindu-se într-un grup infracțional organizat în scopul comiterii de infracțiuni, scop subordonat obținerii în mod direct a unui beneficiu financiar. Acest beneficiu urma să fie obținut prin falsificarea unor tichete de pariuri provenite de la SC H. SRL, în sensul inserării pe acestea a unor elemente nereale și anume ora de întocmire și rezultate corecte ale meciurilor în procent de 100 % fiind trecute după închiderea jocului, obținându-se astfel un număr mare de tichete identice câștigătoare care asigurau venituri frauduloase.

Î mpotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpatul S.I. Prin decizia penală nr. 136 din 28 aprilie 2004 a Curții de Apel Cluj au fost admise ambele apeluri, desființând hotărârea atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Cluj, pentru reluarea cercetării judecătorești. Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs inculpatul S.I. Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 385 1 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de apel cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Pe de altă parte potrivit dispozițiilor art. 417 C. proc. pen., coroborat cu art. 333 alin. (3) C. proc. pen. și art. 332 alin. (3) C. proc. pen., potrivit cu care împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs, deciziile pronunțate în recurs rămân definitive la data pronunțării, nefiind supuse nici unei căi de atac ordinare. În cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată cu un recurs declarat de inculpat împotriva deciziei prin care secția penală a Curții de Apel Cluj a admis apelurile și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală română ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza II C. proc. pen., raportat la art. 385 1 C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 136 din 28 aprilie 2004 a Curții de Apel Cluj. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 136 din 28 aprilie 2004 a Curții de Apel Cluj. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 aprilie 2005.