ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2316/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2316/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 157 din

12 martie 2008, Tribunalul Dâmbovița a condamnat pe inculpatul B.R.D. (fiul lui

C. și G.) a fost condamnat la pedepsele de 4 ani închisoare pentru infracțiunea

de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu

referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 75 lit. a) C. pen., la 1 an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea

de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., cu referire la art.

17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

75 lit. a) C. pen. și respectiv, la 1 an închisoare, pentru infracțiunea de uz

de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu referire la art. 17 lit. c) din

Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C.

pen.

Conform art.

34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea

de 4 ani închisoare.

În baza art.

71 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în

interzicerea exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 lit.

a), b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.

254 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând

în interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe

o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

Prin

aceeași sentință penală au mai fost condamnați, pentru infracțiunea de

complicitate la infracțiunea de luarea de mită, prevăzută de art. 26 C.

pen., raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr.

78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., la

pedepsele de câte 3 ani închisoare, inculpații: S.C. (fiul lui Ș. și M.) și P.C.

(fiul lui T. și S.).

În baza art.

81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor

aplicate celor doi inculpați pe un termen de încercare de câte 5 ani, stabilit

conform dispozițiilor art. 82 C. pen. și conform art. 359 C. proc.

pen., li s-a atras atenția acestora asupra consecințelor prevăzută

de art. 83 C. pen.

În baza art.

71 C. pen., li s-a aplicat celor doi inculpați pedeapsa accesorie constând în

interzicerea exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

În baza art.

71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării

pedepselor închisorii aplicate celor doi inculpați, s-a dispus și suspendarea

executării pedepselor accesorii.

În

temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (3) lit. a) și art. 348 C. proc. pen.,

instanța a dispus desființarea înscrisurilor falsificate (hotărârile de clasare

falsificate și înscrisurile cu diagnosticele false).

În baza art.

254 alin. (3) C. pen., raportat la art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus

confiscarea sumelor de bani și a contravalorii bunurilor primite, respectiv

6.645 lei de către inculpatul B.R.D., 4.380 lei de către inculpatul S.C. și

1.760 lei de la inculpatul P.C.

În fine,

inculpații au fost obligați fiecare la câte 2.000 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, în aceste sume fiind incluse și onorariile avocaților

desemnați din oficiu, pentru inculpații S.C. și P.C., avansate din fondurile M.J.

Pentru a

pronunța o atare sentință instanța de fond a reținut, pe baza probelor

administrate în cauză, în esență, următoarea situație de fapt:

Inculpatul

B.R.D., în calitate de colonel doctor militar, a îndeplinit funcția de Șef

Secție Neuropsihiatrie și de Comandant la Spitalul Militar de Urgență D.I.J. Pitești, începând cu anul 1995 și respectiv 2000.

În

conformitate cu „Normele Tehnice Medicale privind Expertiza Medico-Militară a M.A.N.”

aprobate prin Ordinul General al M.A.N. nr. 25 din 27 octombrie 1993, a făcut parte din Comisia de Expertiză Medico-Militară de pe lângă Spitalul Militar, inițial ca

membru și ulterior ca președinte.

În

perioada 1996-2003, profitând de atribuțiile conferite de aceste funcții, a

pretins și primit direct sau prin intermediari, sume de bani și alte foloase

materiale, de la diferite persoane, pentru stabilirea unor diagnostice de

specialitate psihiatrică, unele fictive, care să se încadreze în „Baremul

medical pentru stabilirea aptitudinii față de îndeplinirea serviciului militar

obligatoriu” și să conducă la clasarea lor ca inapți pentru serviciul militar.

S-a

constatat că, în activitatea sa infracțională, inculpatul B.R.D., a implicat-o

și pe s.c. Z.E.A., psiholog în cadrul secției al cărei șef era și la care

solicitanții, tineri recruți sau intermediarii acestora, erau trimiși pentru

stabilirea coeficientului de inteligență, necesar la precizarea diagnosticului

„intelect liminar”, consemnat în majoritatea cazurilor, în cadrul cabinetului

psihologic.

În urma

efectuării actelor de urmărire penală, pornind de la denunțurile și

declarațiile persoanelor beneficiare, au fost identificați 60 tineri recruți

din comuna Moroieni, sat Glod, județul Dâmbovița, care în majoritatea lor (56)

prin intermediul inculpatului S.C. (28) și a inculpatului P.C. (17) au dat

diverse sume de bani inculpaților B.R.D. și Z.E.A., pentru obținerea

documentelor necesare exonerării acestora de obligația satisfacerii serviciului

militar.

S-a mai

reținut că alți tineri l-au abordat direct pe Col. Dr. B.R.D. și au obținut

același rezultat, dar cu o sumă mai redusă, decurgând din renunțarea la

intermediar.

S-a

stabilit în urma supraexpertizării medico-militare a 51 tineri din comuna

Moroieni, sat Glod, județul Dâmbovița, clasarea acestora de către Comisia

Centrală de Expertiză Medico - Militară ca: „amânat medical” (un tânăr pe nume

L.M.); „inapt cu revizuire după 1 an” (3 tineri, respectiv: S.G.G., L.A.V. și S.L.);

„inapt cu revizuire după 3 ani” (un tânăr pe nume S.L.); „inapt pentru

serviciul militar în timp de pace, apt necombatant la război” (30 tineri);

„inapt cu scoatere din evidență” (doi tineri – T.I. și L.I.) și „apt combatant”

(14 tineri).

Pe baza

probelor administrate s-a stabilit că pentru obținerea livretului militar în

condițiile arătate mai sus, următorii tineri recruți au dat intermediarului -

inculpatului S.C., următoarele sume de bani: 1.500.000 lei C.I., care a fost

clasat „inapt pentru serviciul militar în timp de pace”; S.A.I. - 3.000.000 lei,

fiind clasat „inapt serviciu militar în timp de pace, apt necombatant la război”;

T.A.I. - 2.500.000 lei, clasat ca „inapt serviciu militar”, diagnosticat

alături de tinerii de mai sus cu „intelect liminar”; S.G.G., care a dat

3.000.000 lei și clasat ca „inapt serviciu militar în timp de pace, apt

necombatant la război”, cu diagnosticul stabilit de „intelect liminar”; L.I.C. -

1.000.000 lei, clasat „inapt serviciu militar” cu același diagnostic; M.I. -

3.000.000 lei, fiind clasat „inapt serviciu militar în timp de pace”,

diagnosticat cu „intelect liminar”; M.M., care a dat suma de 2.500.000 lei,

fiind clasat ca „inapt serviciu militar”; B.A., care a dat pentru fiul său, B.A.I.,

suma de 2.500.000 lei; A.C. - 3.000.000 lei; H.I. - 2.500.000 lei; L.V.I. -

2.500.000 lei, toți diagnosticați cu diagnosticul „intelect liminar” și ca

atare „inapți serviciu militar în timp de pace, apți necombatanți la război”; Ș.P.P.

- 2.500.000 lei, fiind diagnosticat cu diagnosticul „tulburări de comportament

pe fond de intelect liminar și clasat inapt serviciu militar”; S.P. - 3.000.000

lei; L.I.M. - 2.000.000 lei; L.I.M. - 2.000.000 lei; L.I.M. - 2.500.000 lei; L.V.I.

- 1.000.000 lei; M.C. - 2.500.000 lei; P.F.I. - 2.500.000 lei; U.V.N. -

2.500.000 lei; M.M.S. - 2.500.000 lei; Ș.G.I.Z. - 2.500.000 lei; U.I.L. - 2.000.000

lei; M.S.R. - 2.500.000 lei; U.V.C. - 3.000.000 lei; S.G.G. - 2.500.000 lei; S.S.C.

(intermediar) care a dat pentru fiul său S.C.C. - 2.000.000 lei și L.V. -

2.000.000 lei - tineri care de asemenea au fost clasați ca „inapți serviciu

militar în timp de pace, apt necombatanți la război”, fiind diagnosticați cu

diagnosticul „intelect liminar” potrivit foilor de observații clinice.

Aceste

aspecte au reieșit chiar de la inculpatul S.C., care a susținut că l-a cunoscut

pe Col. Dr. B.R.D., în cursul anului 1996, când l-a însoțit pe fiul său S.I. și

a fost trimis la Spitalul Militar de Urgență D.I.J. pentru clarificarea

situației medico militare.

Atunci

au convenit cei doi inculpați ca S.C. să aducă și alți tineri în vederea

clasării ca inapți pentru serviciul militar, contra unor sume de bani și chiar

după ce fiul său a primit livretul militar, în condițiile arătate, s-a lăudat

prin sat că, la el au apelat și alți tineri, așa cum au fot enunțați mai

înainte.

Față de

inculpatul P.C., s-a stabilit că acesta a intermediat clasarea următorilor

tineri recruți: L.G.I., M.I.C., D.A.C., Ș.C.C., I.C.I., T.M.C., C.I.V., H.C., A.P.V.,

L.D.D., M.M.V., L.V.S., L.M.C., T.P.P., L.A.V., M.M.I. și S.L.L., care pentru a

fi clasați ca inapți serviciu militar au oferit intermediarului diverse sume de

bani cuprinse între 2.000.000 și 4.000.000 lei.

Instanța

de fond, pe baza cercetărilor efectuate de organul de urmărire penală, a

reținut și o a treia categorie de tineri recruți, cei mai mulți din com. Moroieni,

sat Glod, județul Dâmbovita, dar și din alte localități, care nu au apelat la

intermediari și s-au prezentat direct la Col. Dr. B.R.D. unde, contra unor sume

de bani sau alte bunuri, și-au rezolvat favorabil situația medico-militară.

Acești

tineri sunt: C.A.I., S.I., M.T.I.V., L.P.I., L.D.C., L.C.M., L.G.I., S.C., A.P.M.,

S.L., A.I.R., care au fost clasați ca „inapți serviciu militar” contra unor

sume de bani, în cuantumuri cuprinse între 300.000 lei și 1.000.000 lei, sume

oferite inculpatului B.R.D.

Instanța

de fond a reținut vinovăția inculpaților și din declarațiile celor doi

intermediari, respectiv inculpații S.C. și P.C., care au afirmat că au dat

diverse sume de bani și unor membrii ai comisiilor de recrutare - încorporare,

constituite la nivelul Centrului Militar Dâmbovita, pentru obținerea

trimiterilor la Spitalul Militar de Urgență D.I.J. Pitești, nominalizându-i pe

plt. adj. I.G. și civ. D.G., aceștia negând acuzațiile aduse.

D.G., cu

ocazia audierii, a arătat că îi cunoaște pe inculpații S.C. și P.C., pentru că

frecvent însoțeau grupurile de recruți din com. Moroieni, însă niciodată nu a

primit de la acești vreo sumă de bani.

Prima

instanță a reținut situația de fapt și vinovăția inculpaților, pe baza

denunțurilor tinerilor recruți, declarații de martori, procesele verbale de

recunoaștere, acte medico-legale, actele medico-militare și coroborate cu

declarațiile inculpaților, dispunând condamnarea inculpaților așa cum s-a

arătat la începutul expunerii considerentelor acestei decizii.

Împotriva

sentinței, au declarat apel în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpatul B.R.D.

În motivele

de apel depuse în scris la dosar și susținute oral de reprezentantul D.N.A. -

Serviciul Teritorial Ploiești, se arată că, sentința primei instanțe este

nelegală pentru următoarele considerente:

de fond nu a dispus aplicarea pedepsei complementare prevăzută de art. 64 alin.

(1) lit. c) C. pen. inculpatului B.R.D. (dreptul de a ocupa o funcție sau de a

exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura celei de care s-a

folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită), deși

această pedeapsă este necesară.

Se

precizează că potrivit art. 65 C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii

unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală este închisoarea de

cel puțin 2 ani și instanța constată că, față de natura și gravitatea

infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă

este necesară.

De

asemenea, același text de lege în alin. (2) prevede că aplicarea pedepsei

interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această

pedeapsă.

În condițiile

în care inculpatul B.R.D., în calitate de medic a fost condamnat la pedeapsa de

4 ani închisoare, cu executare pentru infracțiunea de luare de mită, faptă

comisă, în timp ce deținea funcțiile de Șef al Secției Neuropsihiatrice și

comandant al Spitalului Militar de Urgență D.I.J. Pitești, precum și de

Președinte al Comisiei de Expertiză Medico-Militară de pe lângă acest spital

militar, instanța de fond trebuia să-i aplice acestuia și pedeapsa

complementară a interzicerii dreptului prevăzută de art. 64 lit.

c) C. pen., cu referire la funcțiile menționate, deoarece mita a fost luată

pentru îndeplinirea unor îndatoriri de serviciu legate de aceste funcții.

alt motiv de apel invocat este acela că, instanța de fond în mod greșit a

dispus aplicarea față de inculpatul B.R.D., a pedepsei complementare a

interzicerii unor drepturi în raport de pedeapsa rezultantă de 4 ani

închisoare.

Aceasta

deoarece, în caz de condamnare pentru un concurs de infracțiuni, aplicarea

pedepsei complementare a unor drepturi se face atunci când este cazul, pentru

fiecare infracțiune concurentă în parte, urmând a însoți fiecare pedeapsă

principală stabilită.

Ca

atare, este greșit procedeul de a se alătura pedeapsa complementară a

interzicerii unor drepturi numai pedepsei rezultante, la care s-a ajuns prin

contopirea pedepselor așa cum a procedat prima instanță.

de al treilea motiv de apel se referă la faptul că în mod greșit s-a dispus

confiscarea sumei de 1.760 lei de la inculpatul P.C., deoarece suma totală de

bani obținută de acest inculpat prin activitatea infracțională desfășurată a

fost de 28.400 lei.

Se

solicită astfel, admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe sub

aspectul motivelor invocate mai înainte și pronunțarea unei hotărâri legale.

La

rândul său, inculpatul apelant B.R.D. susține că hotărârea instanței de fond

este nelegală și netemeinică, pentru motivele de apel depuse în scris la dosar

și susținute oral de către apărătorul ales, sintetizate, fiind următoarele:

de desființare prevăzut de art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc.

pen., constând în nulitatea absolută a cercetării judecătorești, efectuate de

cele două instanțe.

La

instanța de fond s-a invocat excepția neregularității rechizitoriului, între

altele și pentru aceea că „urmărirea penală a fost efectuată de un organ

necompetent, respectiv subcomisarul P.I.V., din cadrul I.P.J. Dâmbovița, care

după ce a încheiat actul de sesizare din oficiu a procedat la identificarea

autorilor, audierea acestora și dictarea autodenunțurilor cu scopul de a-i

favoriza pe aceștia”.

În

opinia sa, apelantul B.R.D., a susținut că, în mod greșit instanța a respins

excepția fără o motivare corespunzătoare, făcând aplicarea art. 322 C. proc.

pen., dând citire rechizitoriului și a pășit la cercetarea judecătorească,

respectiv la audierea inculpaților.

Mai

departe rezultă că, Tribunalul Militar Teritorial București, a efectuat

cercetarea judecătorească până la termenul din 26 iunie 2006 în baza unei

dispoziții neconstituționale, după care s-a declinat competența soluționării

cauzei la instanța civilă, respectiv Tribunalul Dâmbovița, unde s-a constatat

că actele efectuate de organul judiciar anterior apar ca legale și pot fi

menținute de instanța în favoarea căreia s-a declinat soluționarea cauzei.

Pentru

aceste considerente se solicită admiterea apelului, desființarea încheierilor

la care s-a făcut referire în cuprinsul motivelor scrise de apel, precum și a

sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dâmbovița.

alt motiv de apel invocat de inculpat se referă la faptul că nu s-a dispus

citarea ca părți vătămate a persoanelor care ar fi remis bani inculpaților, acestea

fiind menționate ca martori.

Aceasta

deoarece la încadrarea juridică a faptei stabilită de către procuror au fost

reținute dispozițiile art. 6 din Legea nr. 78/2000, așa încât trebuia să se

facă aplicarea și a celorlalte dispoziții, cu precădere a dispozițiilor art. 19

din aceeași lege, care prevăd că „în cazul săvârșirii infracțiunilor la care se

referă prezentul capitol, banii, valorile sau orice alte bunuri care au fost

date pentru a determina săvârșirea infracțiunii sau pentru a răsplăti pe

infractor ori cele dobândite prin săvârșirea infracțiunii, dacă nu sunt

restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea

acesteia se confiscă, iar dacă bunurile nu se găsesc, condamnatul este obligat

la plata echivalentului lor în bani”.

Pentru

acest motiv s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și

trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dâmbovița, pentru a fi citate și părțile vătămate.

invocat greșita condamnare a inculpatului B.R.D., pentru infracțiunile reținute

în rechizitoriu.

Sub

acest aspect s-a arătat că au fost reținute ca mijloace de probă, care au stat

la baza stabilirii adevărului, denunțurile persoanelor care au oferit bani inculpatului

pentru rezolvarea situației militare prin emiterea actelor medicale care au

stat la baza clasării ca inapte serviciului militar a acestora.

Declarațiile

acestor persoane, care au fost apreciate probe, au fost efectuate de către

procuror în faza actelor premergătoare, nefiind consemnate într-un proces

verbal conform art. 224 alin. (3) C. proc. pen. și, ca atare, nu pot fi

considerate mijloace de probă, deoarece potrivit art. 65 alin. (1) C. proc.

pen., probele pot fi administrate doar în cadrul procesului penal, respectiv,

după începerea urmăririi penale.

Nelegalitatea

probelor din dosarul de urmărire penală constă și în aceea că procurorul i-a

audiat pe denunțători în calitate de martori, deși aceștia erau făptuitori

pentru infracțiunea de dare de mită.

Neînceperea

urmăririi penale față de acești denunțători rezultă din împrejurarea că

denunțurile nu au fost făcute în condițiile art. 255 alin. (3) C. pen.,

respectiv înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru

această infracțiune.

Se

apreciază că nelegalitatea actului de urmărire penală constă și în aceea că

inculpații S.C. și P.C. nu au fost asistați de apărători la urmărirea penală,

în condițiile în care asistența este obligatorie.

Acest

lucru se impunea cu atât mai mult cu cât gradul de pregătire școlară al

acestora impunea prezența unui apărător din oficiu.

În esență,

se susține că inculpatul B.R.D., nu se face vinovat de faptele pentru care a

fost trimis în judecată și condamnat, faptele respective neîntrunind elementele

constitutive ale vreunei infracțiuni, reținute de către instanța de fond.

Mai mult

la infracțiunea de luare de mită în formă continuată, nu trebuia reținută

circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., deoarece

situația de fapt stabilită de procuror și ulterior de către instanța de

judecată, duce la concluzia unei greșite rețineri a încadrării juridice sub

acest aspect.

Față de

toate acestea se solicită, admiterea apelului, desființarea sentinței și

achitarea inculpatului B.R.D., pentru infracțiunile pentru care a fost trimis

în judecată.

Curtea

de Apel Ploiești, prin Decizia penală nr. 6 din 29 ianuarie 2006, a admis apelul parchetului și inculpatului, a desființat sentința, a descontopit pedeapsa

rezultantă în pedepsele aplicate pentru infracțiunile concurente, reducând

pedeapsa principală și cea complementară aplicate pentru infracțiunea prevăzută

de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., la 3 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b),

c) C. pen.

Conform art.

33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., schimbându-se și modalitatea de

executare, prin aplicarea dispozițiilor art. 86

1

alin. (2) C. pen.,

pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

Conform art.

86

3

C. pen., au fost individualizate măsurile de supraveghere cărora

inculpatul este obligat să se supună, atrăgându-i-se atenția asupra

nerespectării acestora.

Celelalte

mențiuni ale sentinței au fost menținute.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de prim control judiciar a constatat fondate criticile

parchetului ce vizau omisiunea aplicării dispozițiilor art. 64 alin. (1) lit.

c) C. pen., a interzicerii dreptului inculpatului de a ocupa o funcție sau de a

exercita o profesie de natura celei de care s-a folosit în săvârșirea

infracțiunii, dispoziții incidente în cauză, cum și greșita tehnică de aplicare

a pedepsei complementare la pedeapsa rezultantă și nu și la pedeapsa ce

sancționează fiecare infracțiune concurentă, atunci când este prevăzută de

lege.

O ultimă

critică întemeiată a parchetului a fost cea privitoare la omisiunea de a

dispune confiscarea sumei de 2.840 lei, obținută prin infracțiunea continuată

de luare de mită.

Privitor

la pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de luare de mită, aceasta a fost

redusă, reindividualizarea sub aspectul cuantumului și modalității de

executare, făcându-se prin reaprecierea pericolului social al infracțiunilor,

circumstanțelor în care s-au consumat, dar și a datelor ce caracterizează

persoana inculpatului, perioada mare de timp scursă de la săvârșire – peste 6

ani.

În

termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.

– Serviciul Teritorial Ploiești a declarat recurs, solicitând casarea deciziei,

în sensul menținerii pedepsei dispusă de prima instanță, cu executare în regim

de detenție.

Aceeași

hotărâre a fost supusă recursului exercitat de inculpat, care prin concluziile

scrise și orale susținute de apărătorul ales reiterează criticile de

nelegalitate și netemeinicie invocate în apel, ce vizează neregularitatea sesizării

instanței, efectuarea urmăririi penale de un organ necompetent, nemotivarea

deciziei, greșita condamnare în temeiul unor probe obținute nelegal.

Soluționând

recursurile parchetului și inculpatului, în raport de cazurile de casare

dezvoltate în practicaua prezentei hotărâri, Înalta Curte constată căile de

atac nefondate.

Urmărirea

penală și ulterior cercetarea judecătorească până la data de 26 iunie 2006

efectuate de parchet și de Tribunalul Militar Teritorial București, sunt faze

ale procesului de față, desfășurate în acord cu normele de reglementare a

competenței după calitatea persoanei, în vigoare la acea dată și aplicabile

potrivit principiului „tempus regit actum”.

Constatându-se

că legiuitorul a menținut nejustificat competența instanțelor militare și

respectiv a parchetelor militare în cauzele aflate în curs de urmărire penală

sau judecată, la data intrării în vigoare a Legii nr. 356 din 21 iulie 2006,

publicată în M. Of. nr. 677 din 7 august 2006, instanța de contencios

constituțional prin Decizia nr. 610 din 20 iunie 2007 a declarat neconstituționale dispozițiile alin. (2) și alin. (3) teza I ale art. 3 din Legea nr.

356/2006, restrângându-se abilitatea judiciară a instanțelor militare,

dispoziții obligatorii pentru viitor.

La data

apariției acestei decizii, cauza se afla pe rolul instanței civile, învestită

prin declinare de competență, actele procedurale efectuate fiind corect

menținute, modificările aduse regulilor de competență după calitatea persoanei

fiind ulterioare dezînvestirii instanței militare.

Actele

materiale ce compun infracțiunea continuată de luare de mită cu judecarea

căreia a fost sesizată instanța au fost individualizate prin indicarea

persoanelor care au dat inculpatului sau intermediarului său, coinculpatul S.C.,

sume de bani, cu scopul de a fi diagnosticați așa încât să fie clasați ca

inapți pentru serviciul militar, numărul mare de acte materiale și intervalul

de timp cuprins între 1996-2003 în limitele căruia s-a consumat infracțiunea

continuată, făcând imposibilă stabilirea exactă a datei săvârșirii fiecărui act

material.

Cât

privește valoarea probantă a declarațiilor martorilor audiați în cauză,

instanțele, în mod corect le-au apreciat ca exprimând adevărul, câtă vreme

indiferent de momentul procesual căruia i-au aparținut sau organul care le-a

administrat, aceștia au declarat constant cum au intrat în posesia actelor

medicale pentru a fi clasați ca inapți pentru serviciul militar.

Analiza

declarațiilor acestor martori, calitatea stabilită în raport de dispozițiilor art.

82 C. proc. pen., confirmă un aspect esențial ce dovedește vinovăția

inculpatului, respectiv în colectivul unde acesta își desfășura profesia era de

notorietate această practică a eliberării actelor, filiera persoanelor de

încredere și sumele pretinse, adevărate „tarife” cuprinse între 150 lei și 300

lei, cunoscute de persoanele interesate în demersurile nelegale descrise.

Relevante

în acest sens sunt și declarațiile inculpatului S.C., care în modul arătat, în

anul 1996 a rezolvat situația militată a propriului fiu, împrejurare adusă la

cunoștința altor tineri interesați.

Stabilirea

unor diagnostice de specialitate psihiatrică, unele fictive, care să se

încadreze în baremul medical pentru stabilirea aptitudinii față de îndeplinirea

serviciului militar obligatoriu și să conducă la clasarea recruților ca inapți

pentru serviciul militar, era precedată de trimiterea acestor persoane la

cabinetul psihologic pentru stabilirea coeficientului de inteligență.

Odată

stabilit diagnosticul psihiatric, comisia de expertiză medico-militară, din

care făceau parte și medici cu alte specializări, nu mai continua examinarea

medicală a persoanelor pentru a se stabili prezența altor afecțiuni.

Procedând

în modul descris, inculpatul care deținea și funcții de decizie, practic a

împiedicat desfășurarea normală a activității comisiei de expertiză

medico-legală, eludând astfel normele tehnice medicale în M.A.N., potrivit

cărora hotărârile comisiei se iau cu acordul a cel puțin 2/3 din numărul

membrilor ce o compun.

Că

diagnosticele psihiatrice nu erau stabilite urmare unei examinări medicale

rezultă și din mențiunile stereotipe, ce nu particularizează fiecare caz în

parte.

În acest

sens este relevantă situația martorilor T.I., S.I., B.A., C.I., L.I., L.M., L.S.,

M.V., M.I., M.R., recruți în cazul cărora inculpatul și-a asumat răspunderea

diagnosticului de „intelect liminar” în absența examenului psihologic, deși la

supraexpertiză la unii au rezultat valori ale coeficientului de inteligență în

limite normale.

Cu

privire la acest aspect, inculpatul susține că diagnosticele au fost corecte,

chiar dacă au fost infirmate de supraexpertizele medico-militare, mijloace de

probă în cadrul cărora au fost utilizate metode și mijloace mai performante.

Apărarea

inculpatului nu poate fi reținută, fiind contradictorie chiar susținerilor

sale, potrivit cărora acolo unde considera necesar avea posibilitatea să

recomande investigații suplimentare, realizând astfel un examen psihiatric

complex și complet.

Și

incidența circumstanței agravante prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen. a fost

reținută legal în cauză, având în vedere participarea în calitate de complici a

celorlalți inculpați P.C. și S.C., condamnați pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000

și art. 41 alin. (2) C. pen.

Legală

și temeinică este decizia supusă recursului și sub aspectul pedepselor, la care

inculpatul a fost condamnat, atât ca durată, cât și ca modalitate de executare.

Criteriile

legale de individualizare au fost evaluate judicios de instanța de prim control

judiciar, termenul mare de încercare, măsurile de supraveghere ce

restricționează drepturile și obligă inculpatul la un comportament, corespund

scopului enunțat de art. 52 C. pen., fiind de natură să sancționeze pericolul

social concret al faptelor săvârșite în urmă cu 6 ani.

În plus,

nu pot fi ignorate nici datele ce caracterizează pozitiv persoana inculpatului,

cu instrucție școlară superioară, integrat în societate, având patru copii

minori în întreținere, împrejurări ce confirmă posibilitățile reale de

corectare și realizarea consecințelor faptelor săvârșite.

Mai mult

decât atât, nu există pericolul săvârșirii unor astfel de infracțiuni, întrucât

instanța de apel a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară exercițiul

dreptului de a ocupa o profesie de natura celei folosite în săvârșirea

infracțiunii.

Concluzionând,

recursurile parchetului și inculpatului vor fi respinse ca nefondate, potrivit art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținându-se ca

legală și temeinică hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - D.N.A, Serviciul Teritorial Ploiești și de recurentul

intimat inculpat B.R.D. împotriva Deciziei penale nr. 6 din 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurentul intimat inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2009.