ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2467/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe calea contenciosului administrativ, reclamantul L.Ș. a solicitat anularea hotărârii

nr. 12292, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj, la data de 15 ianuarie 2004

și obligarea pârâtei la recunoașterea calității de refugiat, cu acordarea

drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost aprobată și modificată.

În motivarea cererii, reclamantul

a susținut că împreună cu părinții s-a refugiat în luna iulie 1941, din satul

Văleni, comuna Călata, în satul Zam, comuna Sîncraiu.

A arătat că fiind de etnie

maghiară, a suferit persecuții din partea gardienilor publici ai Detașamentului

Poliției Călata.

Pe perioada refugiului,

reclamantul a arătat că situația întregii familii a fost deosebit de grea, dat

fiind confiscarea averii de către autorități.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 329 din 26

februarie 2004, a admis acțiunea în contencios administrativ.

A dispus anularea hotărârii nr.

12292 din 15 ianuarie 2004, emisă de pârâtă.

A obligat pârâta să

recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 15 iulie 1941 - 15

octombrie 1944 și să-i acorde drepturile bănești, prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

aprobată și modificată, începând cu data de 1 decembrie 2003.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că reclamantul, copil fiind, a fost nevoit să se

refugieze împreună cu familia, împărtășind situația acesteia și suportând

consecințele refugiului care s-au răsfrânt și asupra sa.

Situația de fapt a fost

dovedită, atât cu declarațiile de martor ale lui P.F. și G.V., cât și cu

procesul-verbal nr. 1026 din 18 mai 1951, întocmit de Vama Câmpia Turdei.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru netemeinicie

și nelegalitate.

Recurenta a susținut, în

esență, că situația reclamatului nu face obiectul Legii nr. 189/2000, întrucât localitatea

Văleni se afla sub administrația Statului Român; că localitatea Văleni nu era sub

ocupația regimului austro-ungar, așa cum rezultă din lista eliberată de

Arhivele Naționale - Regiunea Cluj, iar cum schimbul de domiciliu nu a fost

urmare a persecuției din motive etnice, nu pot fi acordate drepturile prevăzute

de Legea nr. 189/2000.

Curtea, analizând actele și

lucrările dosarului, constată că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente.

Potrivit prevederilor art. 1

din Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile prezentei legi, persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții din motive etnice.

Dovedirea situațiilor

prevăzute de art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale

eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta

nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

În cauză reclamantul L.Ș.,

datorită etniei maghiare, s-a refugiat împreună cu familia din localitatea

Văleni, comuna Călata, în satul Zam, comuna Sâncraiu.

Această împrejurare a fost

dovedită prin declarațiile martorilor G.V. și P.F., precum și cu decizia nr. 181815

din 27 iunie 1941, a Direcției Vămilor.

Este lipsit de relevanță în

susținerea recursului, argumentul Casei Județene de Pensii Cluj, că localitatea

Văleni se afla sub jurisdicția românească.

Este chiar un argument în

favoarea admiterii cererii reclamantului, în sensul persecuției etnice față de

un cetățean de origine maghiară care a fost nevoit să se refugieze în

teritoriile ocupate.

Pentru considerentele

expuse, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și

temeinică, motiv pentru care se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței nr. 329 din 26 februarie 2004,

a Curții de Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 aprilie 2005.