ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1061/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată inițial la Tribunalul Cluj și ulterior, urmare a declinării competenței materiale, la Curtea de Apel Cluj, reclamantul B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea actului nr. 63657 din 3 ianuarie 2005, emis de pârâtă și recunoașterea calității sale de refugiat, pentru perioada 9 decembrie 1942 - 6 martie 1945 și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 591 din 3 octombrie 2005, a admis acțiunea în contencios administrativ, formulată de reclamantul B.M.

împotriva pârâtei Casei Județene de Pensii Cluj și în consecință, a dispus anularea hotărârii nr. 63657 din 3 ianuarie 2005, emisă de pârâtă și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 9 decembrie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, modificată și aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 septembrie 2004. În motivarea soluției s-a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că familia reclamantului a fost nevoită, din cauza persecuțiilor etnice, să se refugieze din localitatea Gurghiu, județul Mureș, aflată în urma Dictatului de la Viena, sub autoritatea Statului maghiar, la București, reclamantul născându-se la data de 9 decembrie 1942, în timpul refugiului părinților săi.

Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate, susținând, în esență, că reclamantul nu a făcut dovada calității sale de refugiat în înțelesul Legii nr. 189/2000, întrucât martorul I.T. s-a născut în timpul refugiului, iar martorul B.G. nu descrie împrejurarea în care a luat cunoștință de cele declarate cu privire la familia reclamantului. Examinând sentința atacată, în raport cu motivul de recurs invocat, precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat. Este necontestat faptul că reclamantul s-a născut la data de 9 decembrie 1942, în București, unde părinții săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.

Se reține că reclamantul a făcut dovada refugiului părinților săi, din motive etnice, cu declarațiile martorilor, beneficiari la rândul lor ai prevederilor Legii nr. 189/2000. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile instaurate în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit aceste persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație. Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a refugiului.

Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victime și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și soțului supraviețuitor. Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct, toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice.

De altfel, chiar recurenta, ulterior declarării recursului, a emis hotărârea nr. 19627 din 25 ianuarie 2006, prin care a stabilit reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, acordându-i drepturile prevăzute de lege, pentru perioada 9 decembrie 1942 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie 2004. În consecință, soluția adoptată de instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 591 din 3 octombrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2006.