ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1061/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată inițial la Tribunalul Cluj și ulterior, urmare a declinării competenței materiale, la Curtea de Apel Cluj, reclamantul B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană

de Pensii Cluj, anularea actului nr. 63657 din 3 ianuarie 2005, emis de pârâtă

și recunoașterea calității sale de refugiat, pentru perioada 9 decembrie 1942 -

6 martie 1945 și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 591

din 3 octombrie 2005, a admis acțiunea în contencios administrativ, formulată

de reclamantul B.M. împotriva pârâtei Casei Județene de Pensii Cluj și în

consecință, a dispus anularea hotărârii nr. 63657 din 3 ianuarie 2005, emisă de

pârâtă și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat

în perioada 9 decembrie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile

prevăzute de O.G. nr. 105/1999, modificată și aprobată prin Legea nr. 189/2000,

cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 septembrie 2004.

În motivarea soluției s-a reținut că

din probele administrate în cauză rezultă că familia reclamantului a fost

nevoită, din cauza persecuțiilor etnice, să se refugieze din localitatea

Gurghiu, județul Mureș, aflată în urma Dictatului de la Viena, sub autoritatea Statului maghiar, la București, reclamantul născându-se la data de 9

decembrie 1942, în timpul refugiului părinților săi.

Împotriva acestei hotărârii a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru

nelegalitate, susținând, în esență, că reclamantul nu a făcut dovada calității

sale de refugiat în înțelesul Legii nr. 189/2000, întrucât martorul I.T. s-a

născut în timpul refugiului, iar martorul B.G. nu descrie împrejurarea în care

a luat cunoștință de cele declarate cu privire la familia reclamantului.

Examinând sentința atacată, în

raport cu motivul de recurs invocat, precum și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat.

Este necontestat faptul că

reclamantul s-a născut la data de 9 decembrie 1942, în București, unde părinții

săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor

etnice exercitate după Dictatul de la Viena.

Se reține că reclamantul a făcut

dovada refugiului părinților săi, din motive etnice, cu declarațiile

martorilor, beneficiari la rândul lor ai prevederilor Legii nr. 189/2000.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate

cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite, persoanelor persecutate de regimurile instaurate în perioada arătată,

din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să beneficieze toate persoanele,

cetățeni români, care au suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive

etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a

suferit aceste persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit

persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt

asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate

consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că

reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași

consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca

urmare a refugiului.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victime și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999,

și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice,

a

fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul

care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct, toate

consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a

persecuțiilor etnice.

De altfel, chiar recurenta, ulterior

declarării recursului, a emis hotărârea nr. 19627 din 25 ianuarie 2006, prin

care a stabilit reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000,

cu modificările și completările ulterioare, acordându-i drepturile prevăzute de

lege, pentru perioada 9 decembrie 1942 - 6 martie 1945, începând cu data de 1

septembrie 2004.

În consecință, soluția adoptată de

instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmează să

fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 591 din 3 octombrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 martie 2006.