ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1087/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea

contenciosului administrativ, la data de 22 iulie 2005, reclamantul L.F. a

solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, să se dispună

anularea hotărârii nr. 16782 din 14 martie 2005, emisă de pârâtă, prin care i

s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al

prevederilor Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat, în esență, că după aplicarea Dictatului de la Viena, în partea din

Transilvania, neocupată de trupele maghiare, au avut loc persecuții împotriva

etnicilor maghiari. Ca urmare a acestei situații, reclamantul, împreună cu

părinții săi, a fost obligat să se refugieze din comuna Viișoara, în orașul

Cluj, aflat sub ocupația maghiară. Reclamantul a solicitat acordarea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, considerându-se îndreptățit să

beneficieze de acestea, dar pârâta a refuzat să dea curs solicitării.

Prin sentința civilă nr. 640 din 12

octombrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului L.F., a anulat

hotărârea nr. 16782 din 14 martire 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de

Pensii Cluj, pe care a obligat-o să recunoască reclamantului, statutul de persoană

refugiată, pentru perioada 15 mai 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde

drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.

189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 februarie 2005.

Pentru a se pronunța în acest sens,

instanța de fond a reținut că, din probele administrate în cauză, rezultă că

după ocuparea Ardealului de Nord, de către trupele maghiare, potrivit

Dictatului de la Viena din 1940, în localitatea Viișoara, situată în partea

rămasă sub administrația Statului român, au avut loc persecuții față de

cetățenii de etnie maghiară, în sensul că aceștia au fost lăsați fără mijloace

de existență, ceea ce a determinat refugierea lor în zona ocupată de trupele

maghiare.

În concluzie, Curtea de Apel Cluj a

apreciat că reclamantul a avut de suferit în urma persecuțiilor cu caracter

etnic exercitate de autoritățile române, fapte dovedite prin declarațiile

martorilor audiați.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta consideră că soluția

Curții de Apel Cluj este greșită, recurentului recunoscându-i-se drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, deși s-a refugiat din localitatea Viișoara

aflată în teritoriul ce se găsea sub autoritatea Statului român.

Totodată, recurenta apreciază că

reclamantul nu a făcut dovada existenței persecuției etnice, care ar fi

determinat refugierea familiei sale din localitatea de domiciliu.

Examinându-se sentința atacată, în

raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat,

pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în

perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a

avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de

lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu

[art. 1 lit. c)].

Prin Normele de aplicare a O.G. nr.

105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, s-a precizat că prin persoană care a

fost strămutată în altă localitate, se înțelege persoana care a fost mutată sau

a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice,

precum și persoanele care au fost expulzate sau refugiate ori cele care au

făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Totodată, potrivit art. 6

1

din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost introdus prin Legea nr. 319/2002, se

prevede că dovada situațiilor la care se referă ordonanța menționată, se face

cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta

nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Curtea urmează să soluționeze

prezentul recurs, în conformitate cu dispozițiile art. 304

1

C. proc.

civ.

Din interpretarea prevederilor O.G.

nr. 105/1999, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl

constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite

de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din

motive etnice.

Materialul probator administrat în

cauză, declarațiile de martor și înscrisurile depuse la dosar, evidențiază cu

claritate faptul că reclamantul este născut la data de 28 noiembrie 1942, pe

timpul refugiului părinților săi, ca urmare a persecuțiilor exercitate din

motive etnice.

În cauză sunt irelevante susținerile

referitoare la faptul că părinții reclamantului au părăsit localitatea de

domiciliu, situată în teritoriul aflat sub autoritatea statului român, câtă

vreme nici una din prevederile Legii nr. 189/2000 nu condiționează stabilirea

calității de refugiat, de existența sau inexistența unei anumite administrații

în localitatea de domiciliu.

Se observă că instanța de fond a

făcut o apreciere corectă în legătură cu aplicarea dispozițiilor Legii nr.

189/2000, față de condiția cerută - aceea ca beneficiarul să fie cetățean

român, fără a se face vreo distincție în legătură cu naționalitatea.

În raport cu cele arătate, urmează a

se admite recursul declarat și a se modifica sentința atacată, în sensul că

drepturile se acordă de la data nașterii reclamantului, pentru perioada 28

noiembrie 1942 - 6 martie 1945, menținându-se celelalte dispoziții ale

sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 640 din 12 octombrie

2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul

că i se recunoaște reclamantului, calitatea de persoană refugiată, pentru

perioada 28 noiembrie 1942 - 6 martie 1945.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 martie 2006.