ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 568/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 13 ianuarie 2004, reclamantul L.N. a solicitat anularea hotărârii nr.

12887 din 25 noiembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și

acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii sale,

reclamantul a arătat că după cedarea Ardealului de Nord, tatăl său, care lucra

în funcția de acar la C.F.R. Cluj, a fost obligat de autoritățile maghiare,

instaurate după Dictatul de la Viena, să se strămute din comuna Bonțida, în

localitatea Budaors din Ungaria.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 175 din 4

februarie 2004, a respins acțiunea, ca nefondată.

Hotărând astfel, instanța de

fond a reținut că reclamantul nu a făcut dovada că tatăl său a fost transferat

din România, în Ungaria, în urma Dictatului de la Viena, din localitatea Bonțida, în localitatea Budaors, Ungaria. Dar și în situația în care

ar fi făcut acesta dovadă, instanța a apreciat că reclamantul nu putea

beneficia de drepturile de strămutat, întrucât nu se încadrează în dispozițiile

art. 1 din Legea nr. 189/2000, câtă vreme a acceptat măsura impusă de guvernul

maghiar.

Împotriva sentinței sus-menționate

a declarat recurs, L.N., criticând-o pentru nelegalitate.

Recurentul a susținut că

frații săi, L.I. și L.G., aflându-se în aceeași situație și pentru aceleași

motive, li s-a recunoscut calitatea de strămutat.

Verificând sentința recurată,

în raport cu critica formulată, probele administrate și dispozițiile legale incidente

în cauză, se constată că recursul este întemeiat.

Potrivit O.G. nr. 105/1999,

persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau a fost obligată să-și

schimbe domiciliul, din motive etnice.

Reclamantul, născut la data

de 22 august 1934, în comuna Bonțida, județul Cluj, a fost nevoit să se

refugieze, împreună cu părinții și frații săi, în localitatea Budaors din

Ungaria, întrucât tatăl său, care era angajat M.A.V., a fost obligat să se mute

cu serviciul în Ungaria. Această măsură a fost un abuz, și nu o schimbare

obișnuită a locului de muncă al tatălui său, fiind nevoit să plece, pentru că,

altfel, nu ar fi putut asigura întreținerea familiei, în lipsa unei alte surse

de venit.

Este evident că măsura schimbării

locului de muncă al acestuia a fost un act impus, o măsură de persecuție din

motive etnice, care trebuie interpretată în raport cu conjunctura istorică a

momentului, fiind cunoscute tendințele de deznaționalizare forțată a populației

române din teritoriile ocupate.

Potrivit Legii nr. 189/2000,

art. 1 lit. c), beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, cetățeanul român

care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940,

până la 6 martie 1945, a fost strămutat în altă localitate, decât cea de

domiciliu.

În perioada 1 septembrie

1940 - 6 martie 1945, tatăl reclamantului a fost strămutat împreună cu familia,

din localitatea Bonțida, județul Cluj, în Ungaria.

Așa fiind, Curtea va admite

recursul, va casa sentința atacată și în fond, va admite acțiunea, obligând Casa

Județeană de Pensii Cluj, să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască

reclamantului, calitatea de beneficiar al art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

L.N., împotriva sentinței civile nr. 175 din 4 februarie 2004, a Curții de Apel

Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

în fond, admite acțiunea, anulează hotărârea nr. 12887 din 25 noiembrie 2003 și

obligă pârâta, la emiterea unei noi hotărâri, prin care să i se recunoască

reclamantului, calitatea de beneficiar al art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu noiembrie 2003.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 februarie 2005.