ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2101/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 649

din 17 mai 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul C.D.,

în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, prin care acesta a

solicitat anularea hotărârii nr. 12794 din 8 aprilie 2004, emisă de pârâtă și

pe cale de consecință, stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut din actele dosarului, că reclamantul, în

luna martie, anul 1944, s-a refugiat împreună cu familia sa, din Vaslui, în

localitatea Orlat, județul Sibiu, de unde s-a întors în luna noiembrie 1944.

A mai reținut instanța, că

localitatea Vaslui nu a fost cedată autorităților maghiare, rămânând în

administrarea Statului Român, astfel că neavând loc o schimbare a

administrației, reclamantul nu poate invoca motivul de persecuție etnică al

refugiului și ca urmare, nu se încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c) din

Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, reclamantul C.D., susținând că se încadrează în situațiile

prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000, întrucât strămutarea sa, împreună

cu mama și frații săi, din localitatea de domiciliu, s-a făcut în mod forțat,

dictată de administrația germană de ocupație, în timp ce tatăl, lucrător la C.F.R., a fost reținut pentru front.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1

din Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile

legii, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit

persecuții din motive etnice.

În cauză, se constată că strămutarea

reclamantului și a membrilor de familie nu a fost determinată de persecuții de

natură etnică, în sensul prevăzut de art. 2 din Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999,

aprobate prin H.G. nr. 127/2002.

Rezultă, așadar, că voința

legiuitorului este aceea ca numai persoanele prevăzute la art. 1 din lege, să

fie considerate ca persecutate etnic și în consecință, să beneficieze de

drepturile prevăzute de această lege.

Față de cele ce preced,

urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.D. împotriva sentinței civile nr. 649 din 17 mai 2004, pronunțată de

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 martie 2005.