ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1061/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 30 august 2004, reclamanta D.A. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 14352 din 24 iunie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască beneficiul drepturilor prevăzute de Legea 189/2000, cu motivarea că s-a născut în timpul refugiului părinților săi, în localitatea Turda, județul Cluj, unde aceștia se stabiliseră după ocuparea Ardealului de Nord, de către Ungaria.

Prin sentința civilă nr. 1021 din 9 noiembrie 2004, Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea și a obligat pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea 189/2000, pentru perioada 4 august 1943 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 ianuarie 2004. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut în timpul refugiului părinților săi, iar consecințele traumatizante ale acestei împrejurări s-au răsfrânt implicit și asupra ei. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta. În motivarea recursului s-a susținut că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, atâta vreme, cât, în fața Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000, aceasta nu a prezentat nici un fel de probe în dovedirea susținerilor sale, probele fiind prezentate ulterior, în fața instanței de fond.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de lege, persoanele, cetățeni români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu. Textele legale au avut în vedere persecuțiile etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada refugiului, în condițiile în care traiul în refugiu a avut consecințe identice, materiale și morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiiilor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului.

Motivul de recurs potrivit căruia reclamanta nu a depus probe în sprijinul celor solicitate în fața Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000, ci numai în instanța de fond, este irelevant în cauză, atâta vreme, cât potrivit art. 129 alin. (5), în baza rolului activ al instanței, „judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale”. Față de aceste considerente, Curtea precizează că, dat fiind probatoriile administrate în cauză - certificatul eliberat de Arhivele Statului, care atestă prezența familiei intimatei, pe tabelul refugiaților din județul Turda, certificatul de naștere, care dovedește că s-a născut în timpul refugiului și declarațiile martorilor P.I.

și Ș.D., în mod corect instanța de fond a admis acțiunea intimatei-reclamante. Pe cale de consecință, constatând că în cauză, nu există, potrivit art. 304 și 304 1 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 1021 din 9 noiembrie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2005.