ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7590/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 12 ianuarie 2004, reclamantul L.I. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 12886 din 25 noiembrie 2003, prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, arătând că în anul 1940 a fost strămutat împreună cu întreaga familie, din localitatea Bonțida, județul Cluj, în localitatea Budaors, din Ungaria, tatăl său fiind lucrător la căile ferate.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 185 din 5 februarie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată, a obligat pe pârâtă, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, dreptul de a beneficia de dispozițiile Legii nr. 189/2000, pe perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești cuvenite, începând cu 1 noiembrie 2003. Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 C. proc. civ., susținând în esență că instanța a admis acțiunea, fără temei legal, deși prin probele administrate nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat. Potrivit art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile reparatorii, reglementate de acest act normativ, persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit persecuții pe motive etnice, în perioada regimurilor de ocupație străine, între 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945. În anul 1940, armata de ocupație străină a Ardealului de Nord l-a obligat pe tatăl reclamantului, lucrător la căile ferate, împreună cu toată familia, să se strămute din localitatea Bonțida, județul Cluj, în localitatea Budaors din Ungaria. Obligarea familiei părinților reclamantului de a se strămuta pe teritoriul Ungariei, a constituit o măsură cu cert caracter de represiune etnică și cu consecințe dăunătoare asupra tuturor membrilor familiei, atât sub aspect material, cât și moral.

Așa fiind, recursul declarat de pârâtă este nefondat și urmează să fie respins potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 185 din 5 februarie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2004.