ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2140/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta C.M. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând instanței ca în

contradictoriu cu aceasta și pe calea contenciosului administrativ, să dispună

anularea hotărârii nr. 13305 din 10 martie 2004, prin care i-a fost respinsă

cererea de acordare a drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 744 din 1

iunie 2004, a admis cererea reclamantei, dispunând anularea hotărârii nr. 13305

din 10 martie 2004, emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta din urmă să

recunoască reclamantei, statutul de refugiată pe perioada 7 august 1944 - 6

martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând

cu data de 1 ianuarie 2004.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că reclamanta s-a născut după ce părinții acesteia

s-au refugiat din teritoriul Ardealului de Nord, aflat sub ocupație străină,

între 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de

Pensii Cluj, susținând, în esență, că reclamanta nu se încadrează în nici una

din situațiile prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât nu și-a schimbat

domiciliul și nu a suferit persecuții din motive etnice, localitatea Aiton

aparținând Statului român.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 109/2000, beneficiază de

prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie

1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate

de lege.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în

perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât

persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care

au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

În cauză, intimata-reclamantă

s-a născut după ce părinții acesteia s-au refugiat din teritoriul Ardealului de

Nord, aflat sub ocupație străină între 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.

Incontestabil că intimata-reclamantă

nu era născută la data refugiului părinților săi, acest fapt petrecându-se

ulterior, în localitatea în care s-a refugiat familia sa, ca urmare a persecuțiilor

etnice la care a fost supusă, însă fiind născută în această perioadă, a suferit

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit și familia

sa, astfel încât nu i se poate aplica un tratament discriminatoriu.

În consecință, recursul

fiind nefondat, în sensul celor ce au precedat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 744 din 1 iunie

2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 martie 2005.