ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1923/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la data de 1 noiembrie 2005, reclamantul M.L. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Maramureș, împotriva anularea hotărârii nr. 372 din 29 septembrie 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 779 din 5 decembrie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, drepturile solicitate, pentru perioada 16 aprilie 1941 - 5 octombrie 1944, începând cu data de 1 octombrie 2005. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că probele existente la dosar fac dovada că reclamantul, împreună cu familia sa, a fost strămutat din localitatea de domiciliu, situată în Ardealul de Nord, într-o localitate din Ungaria, ca efect al Dictatului de la Viena, din 1940, întrucât se urmărea îndepărtarea angajaților de origine română din zona ocupată.

În acest sens s-a arătat că reclamantul a depus la dosarul cauzei, acte de stare civilă, certificat care atestă naționalitatea română a părinților, precum și o serie de acte oficiale, traduse din limba maghiară, confirmând strămutarea în Ungaria. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, criticând-o pentru greșita aplicare a dispozițiilor legii și susținând că strămutarea în Ungaria a familiei intimatului-reclamant a echivalat cu o mutare în interesul serviciului și pe cale de consecință, nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000. Recursul este nefondat și urmează a fi respins. Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 beneficiază de drepturile acordate prin acest act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată, refugiată sau expulzată în altă localitate.

În cauză, așa cum corect a reținut instanța de fond, strămutarea intimatului, împreună cu familia, din Ardealul Nord, aflat sub ocupație maghiară, într-o localitate din Ungaria, a fost consecința persecuției etnice practicată de autoritățile de ocupație împotriva populației românești, în speță, a lucrătorilor de la Căile Ferate Române, considerați indezirabili într-un sector de activitate atât de important. Dat fiind contextul istoric și luând în considerare probele aflate la dosarul cauzei, obligarea acestora de a-și părăsi domiciliul pentru a pleca în Ungaria, nu poate fi socotită în nici un caz mutarea în interesul serviciului. Față de aceste considerente și constatând că nu există, potrivit art. 304 și 304 1 C. proc.

civ., motive de casare sau modificare a hotărârii instanței de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 779 din 5 decembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2006.