ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1983/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

reclamantul C.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, a

solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze hotărârea nr.

1852 din 28 ianuarie 2004, emisă de pârâtă și să se constate că beneficiază de

drepturile recunoscute de Legea nr. 189/2000.

Motivându-și cererea,

reclamantul C.A. a arătat că, împreună cu părinții și bunicii săi, a fost

refugiat la Ulmeni, județul Maramureș, în perioada aprilie 1944 - martie 1945,

când au revenit în satul Mureș Mort, din motive de persecuții etnice.

Curtea de Apel Cluj, prin

sentința nr. 425 din 18 martie 2004, a admis acțiunea în contencios

administrativ, a anulat hotărârea nr. 1852 din 28 ianuarie 2004, emisă de

pârâtă și a recunoscut reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 15

aprilie 1944 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de

Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 ianuarie 2004.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că reclamantul, împreună cu familia, a părăsit

localitatea de domiciliu, ca urmare a presiunilor etnice care se exercitau

asupra românilor, de către regimul instaurat după 6 septembrie 1940, urmare a

Dictatului de la Viena.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Maramureș, arătând că reclamantul nu

a făcut dovada calității de refugiat, ca urmare a persecuției etnice, întrucât

familia reclamantului și-a stabilit domiciliul într-o localitate din Ardealul

de Nord, aflată sub ocupație străină.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Din declarațiile

autentificate ale martorilor G.P. și K.G., rezultă că reclamantul s-a refugiat

împreună cu familia, în perioada aprilie 1944 - martie 1945, din comuna Aluniș,

sat Mureș Mort, județul Mureș, în localitatea Ulmeni, județul Maramureș.

Potrivit dispozițiilor art.

1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000,

beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român,

care, în perioada regimurilor comuniste instaurate cu începere de la 6

septembrie, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în

una din cele șase situații enunțate.

Având în vedere că legiuitorul

a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice; prin persoană persecutată trebuie înțeleasă în speța de

față, persoana strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Nefiind îndeplinit nici unul

din motivele de modificare ori casare a hotărârii, prevăzute de art. 304 C.

proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1)

teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 425 din

18 martie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 martie 2005.