Decizia nr. 1237/2006 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 794/2005 a Curții de Apel Cluj

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Maramureș, anularea hotărârii nr. 373 din 29 septembrie 2005, emisă de pârâtă, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de refugiată în perioada 16 aprilie 1941 - 5 octombrie 1944 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu 1 octombrie 2005. În susținerea acțiunii, reclamanta a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, certificatul de naționalitate nr. 591/1945, cazier judiciar, cuponul pentru a dovedi mutarea din locuința stabilă din 16 aprilie 1941 și actul de legitimație nr. 1073, din care a rezultat că aceasta, în urma Dictatului de Viena, în luna aprilie 1941, împreună cu familia sa, a fost strămutată din comuna Cinta, județul Maramureș, în Ungaria, deoarece tatăl ei lucra la Căile Ferate, iar în 5 octombrie 1944 s-a reîntors la domiciliul său.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii. Prin sentința civilă nr. 794 din 8 decembrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 373 din 29 septembrie 2005, emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 16 aprilie 1941 - 5 octombrie 1944 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 octombrie 2005. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada că în perioada în care Ardealul de Nord s-a aflat sub jurisdicția Statului Ungar, tatăl său, care lucra la Căile Ferate Române, a fost determinat, împreună cu familia, să-și părăsească locuința din localitatea de domiciliu, fiind, astfel, nevoit să se strămute într-o localitate din Ungaria, unde au fost expuși unor umilințe și marginalizați pe considerente etnice.

Deci, mutarea tatălui reclamantei și a familiei acestuia, pe teritoriul unui stat străin, într-o altă localitate, decât cea de domiciliu, chiar justificată fiind pe relațiile de serviciu ale acestuia cu autoritățile de ocupație, constituie persecuției etnică. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe motiv că schimbul de domiciliu al reclamantei nu s-a datorat persecuției etnice. Examinând cauza și sentința atacată, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice. Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice. Cum în cauză s-a făcut dovada, prin probatoriul administrat care are realmente valoare judiciară, că reclamanta, împreună cu familia sa, a fost strămutată din comuna Cinta, județul Maramureș, în Ungaria, în perioada 16 aprilie 1941 - 5 octombrie 1944, în mod corect instanța de fond a reținut că aceasta a suferit consecințele morale și materiale ale refugiului și este îndreptățită să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru aceste considerente, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 794 din 8 decembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2006.