ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3810/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată la 28

noiembrie 2003, contestatorul debitor B.Gh. a formulat contestație la executare

silită începută de intimata-creditoare A.V.A.B., solicitând să se dispună

anularea sau, după caz, constatarea nulității titlurilor executorii,

reprezentând contractul de garanție mobiliară nr. 851, încheiat la 18 mai 1992

și contractul de garanție personală nr. 851, încheiat la 20 mai 1992 și să se

dispună suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, cu

cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel București, secția VI-a comercială,

prin sentința nr. 24 din 29 ianuarie 2004, a admis excepția de neplată a

cauțiunii invocată de pârâta A.V.A.B. și a respins acțiunea.

În pronunțarea acestei hotărâri,

instanța a reținut că, în aplicarea art. 83 alin. (1) din O.U.G. nr. 651/1998,

contestatorul avea obligația depunerii unei cauțiuni de 20% din valoarea

activului bancar supus valorificării. Că, i s-a pus în vedere plata cauțiunii

de 574,2 dolari S.U.A., în echivalentul lei, dar nu s-a conformat acestei

obligații prealabile, astfel că nu poate fi analizată temeinicia contestației.

Împotriva acestei hotărâri,

reclamantul a declarat recurs, susținând că neplata cauțiunii nu era de natură

să împiedice cercetarea temeiniciei cererii, ci numai suspendarea executării,

atât timp cât s-a achitat taxa judiciară de timbru.

Recurentul aduce și critici privind

netemeinicia începerii executării silite, întrucât titlurile executorii privesc

contracte de garanție, cu semnături falsificate.

Recursul este nefondat.

Prin sentința atacată nu s-a

analizat temeinicia contestației, întrucât soluționarea nu s-a făcut pe fondul

cauzei, ci, pe excepția neplății cauțiunii de 20% din valoarea activului bancar

prevăzută de art. 83 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, ca o condiție prealabilă

în cercetarea contestației.

Este de reținut că dispoziția legală,

art. 83 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, a fost declarată neconstituțională,

prin decizia Curții Constituționale nr. 39 din 29 ianuarie 2004, publicată în

Monitorul Oficial nr. 217 din 12 martie 2004.

Întrucât decizia menționată și-a

produs efectele la data publicării, 12 martie 2004, rezultă că, la data

soluționării cauzei, 29 ianuarie 2004, art. 83 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998

era aplicabil, astfel că, întemeiat instanța, în aplicarea acestei prevederi

legale, a stabilit cauțiunea datorată de reclamantă și a sancționat

neîndeplinirea acestei obligații, prin respingerea cererii pe excepție.

Ca urmare, hotărârea atacată fiind

legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de contestatorul B.Gh. împotriva

sentinței nr. 24 din 29 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI a

comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi, 19 octombrie 2004.