ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3810/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la 28 noiembrie 2003, contestatorul debitor B.Gh. a formulat contestație la executare silită începută de intimata-creditoare A.V.A.B., solicitând să se dispună anularea sau, după caz, constatarea nulității titlurilor executorii, reprezentând contractul de garanție mobiliară nr. 851, încheiat la 18 mai 1992 și contractul de garanție personală nr. 851, încheiat la 20 mai 1992 și să se dispună suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, cu cheltuieli de judecată. Curtea de Apel București, secția VI-a comercială, prin sentința nr. 24 din 29 ianuarie 2004, a admis excepția de neplată a cauțiunii invocată de pârâta A.V.A.B.

și a respins acțiunea. În pronunțarea acestei hotărâri, instanța a reținut că, în aplicarea art. 83 alin. (1) din O.U.G. nr. 651/1998, contestatorul avea obligația depunerii unei cauțiuni de 20% din valoarea activului bancar supus valorificării. Că, i s-a pus în vedere plata cauțiunii de 574,2 dolari S.U.A., în echivalentul lei, dar nu s-a conformat acestei obligații prealabile, astfel că nu poate fi analizată temeinicia contestației. Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat recurs, susținând că neplata cauțiunii nu era de natură să împiedice cercetarea temeiniciei cererii, ci numai suspendarea executării, atât timp cât s-a achitat taxa judiciară de timbru. Recurentul aduce și critici privind netemeinicia începerii executării silite, întrucât titlurile executorii privesc contracte de garanție, cu semnături falsificate.

Recursul este nefondat. Prin sentința atacată nu s-a analizat temeinicia contestației, întrucât soluționarea nu s-a făcut pe fondul cauzei, ci, pe excepția neplății cauțiunii de 20% din valoarea activului bancar prevăzută de art. 83 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, ca o condiție prealabilă în cercetarea contestației. Este de reținut că dispoziția legală, art. 83 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, a fost declarată neconstituțională, prin decizia Curții Constituționale nr. 39 din 29 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 217 din 12 martie 2004. Întrucât decizia menționată și-a produs efectele la data publicării, 12 martie 2004, rezultă că, la data soluționării cauzei, 29 ianuarie 2004, art. 83 alin. (1) din O.U.G.

nr. 51/1998 era aplicabil, astfel că, întemeiat instanța, în aplicarea acestei prevederi legale, a stabilit cauțiunea datorată de reclamantă și a sancționat neîndeplinirea acestei obligații, prin respingerea cererii pe excepție. Ca urmare, hotărârea atacată fiind legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de contestatorul B.Gh. împotriva sentinței nr. 24 din 29 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 19 octombrie 2004.