ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3006/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 9 mai 2003, reclamantul M.G. a chemat în judecată pârâții C.E.C.C.A.R. și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca instanța să-i recunoască dreptul de a exercita profesia de expert contabil și să anuleze actul nr. 298 din 15 aprilie 2003, emis de C.E.C.C.A.R. În motivarea acțiunii, reclamantul arată că prin cererea înregistrată sub nr. 4330 din 6 februarie 2002, la filiala București a C.E.C.C.A.R., a solicitat anularea sancțiunii de ridicare a calității de expert contabil aplicată în anul 1983, la care nu a primit răspuns și că, apoi, s-a adresat C.E.C.C.A.R., prin cererea înregistrată sub nr. 8193 din 21 august 2002, primind răspuns prin adresa nr. 8319 din 17 octombrie 2002, că nu îndeplinește condițiile pentru a obține titlul de expert contabil de onoare, deși nu a cerut această calitate.

Mai arată că printr-o altă cerere, înregistrată sub nr. 298 din 10 ianuarie 2003, la C.E.C.C.A.R., a solicitat calitatea de expert contabil de onoare, la care i se răspunde după 135 de zile, că nu îndeplinește prevederile legale pentru obținerea calității de expert contabil sau de expert contabil de onoare. Menționează că a obținut calitatea de expert contabil în anul 1958, în baza Decretului nr. 434/1957, decret abrogat prin Decretul nr. 79/1971, că a reușit la examenul pentru stabilirea calității de expert contabil și că în anul 1983 i s-a reținut carnetul de expert contabil, pentru că i s-a interzis să exercite profesia de expert contabil, deoarece a fost sancționat cu ridicarea calității de expert contabil, cu toate că nu s-a emis vreun ordin în acest sens, iar sancțiunea i s-a aplicat nelegal, abuziv.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1954 din 6 octombrie 2004, a respins acțiunea, ca nefondată, reținând că reclamantul nu a putut dovedi că a fost expert contabil în condițiile Decretului nr. 79/1971, pentru că nu a putut prezenta carnetul de expert contabil, iar faptul că i s-a retras pretins abuziv calitatea de expert contabil în anul 1983, nu se poate analiza în anul 2004, mai ales că nici n-a dovedit că ulterior scoaterii de sub urmărire penală și-a redobândit această calitate. Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinței, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Susține că sentința se sprijină pe motive contradictorii, străine de natura pricinii și că instanța nu s-a pronunțat asupra unor dovezi pe care le-a administrat, hotărâtoare în dezlegarea cauzei.

Menționează că instanța și-a însușit afirmațiile contradictorii ale pârâtului, care a susținut eronat că nu îndeplinește condițiile legale pentru obținerea calității de expert contabil sau de expert contabil de onoare, cu toate că a obținut calitatea de expert contabil în condițiile Decretului nr. 434/1957, calitate ce nu i-a fost anulată.

Arată că instanța nu a analizat acțiunea și adresele nr. 30519/2002 și nr. 33757/2003 ale Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Brașov, respectiv a municipiului București, din care rezultă că îndeplinește condițiile pentru a dovedi vechimea în calitatea de expert contabil și că a efectuat expertize contabile în perioada 1969 - 1982. Consideră că instanța a omis să menționeze în sentință obiectul cererii, susținerile părților, dovezile prezentate, motivele de fapt și de drept ce au format convingerea în darea hotărârii, faptul că a solicitat atribuirea calității de expert contabil prin anularea sancțiunii aplicată de filiala București. Recursul este nefondat.

Din probele dosarului rezultă că recurentul a dobândit calitatea de expert contabil în anul 1958, în baza Decretului nr. 434/1957, calitate ce i s-a retras în anul 1983, de către fostul Birou Central de Expertize Contabile din cadrul Ministerului Finanțelor, când i s-a reținut și carnetul de expert contabil. Recurentul avea posibilitatea să conteste măsura luată împotriva sa, la data respectivă, dar în prezenta cauză nu a prezentat nici o dovadă din care să rezulte că s-a anulat măsura retragerii calității de expert contabil, astfel că din anul 1983 și până în prezent, recurentul nu a mai avut această calitate. Avea posibilitatea, în special după ce s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală, să ceară ridicarea sancțiunii, ceea ce nu a dovedit că ar fi făcut.

Corect a reținut instanța de fond, că nu se mai poate analiza în anul 2004, dacă măsura retragerii calității de expert contabil a recurentului, luată în anul 1982, a fost nelegală. De altfel, această măsură nici nu ar putea fi retrasă de către C.E.C.C.A.R., deoarece nu acesta i-a aplicat-o și, în plus, a expirat de mult termenul legal în care s-ar fi putut solicita. Susținerea recurentului, că a dobândit calitatea de expert contabil în condițiile Decretului nr. 434/1957 și că această calitate nu i-a fost anulată, e contrazisă, atât de mențiunile făcute de acesta în cererea de chemare în judecată și în cea de recurs, cât și de alte înscrisuri aflate la dosar.

La dosar se află adresa nr. 140230 din 19 august 1994, a Ministerului Finanțelor Publice - Inspecția generală pentru activitatea internă, către SC R., din care rezultă că cererea recurentului, de anulare a sancțiunii de ridicare a calității de expert contabil, nu se poate rezolva favorabil din cauza perioadei mari de întrerupere a activității, dar că acesta se poate prezenta la examenul ce se va ține pentru obținerea calității de expert contabil. Și intimatul C.E.C.C.A.R., prin adresa nr. 298 din 15 aprilie 2003, a comunicat recurentului, că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 65/1994, pentru accesul la profesia de expert contabil, dar numai după absolvirea examenului de acces în profesie.

Adresele celor două direcții generale ale finanțelor publice nu sunt relevante în dezlegarea pricinii, pentru că din ele rezultă numai calitatea de expert contabil a recurentului, în perioadele 1965 - 1966 și 1969 - 1982, calitate ce nu îi este contestată. Corect a considerat intimatul C.E.C.C.A.R., că recurentul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 40 din O.G. nr. 65/1994, pentru că i s-a retras anterior calitatea de expert contabil, calitate ce nu a mai fost anulată după aceea, astfel că pentru a putea exercita din nou profesia de expert contabil, se impune să se prezinte la examenul ce se organizează în acest sens, pe care să-l și absolve. Nu este întemeiată nici susținerea recurentului, că instanța de fond a omis să menționeze obiectul cererii, susținerile părților, dovezile prezentate, faptul că a solicitat atribuirea calității de expert contabil prin anularea sancțiunii sau că nu a motivat hotărârea în fapt și în drept.

Din cuprinsul sentinței rezultă că instanța a avut în vedere toate aceste chestiuni, pe care le-a prezentat uneori detaliat, astfel că nici acest motiv de recurs nu este întemeiat. Pentru toate considerentele arătate mai sus, reținându-se că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, se va respinge recursul, ca nefondat, în temeiul art. 299 și 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.G. împotriva sentinței civile nr. 1954 din 6 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2005.