ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5745/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 213 din 12

februarie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe

inculpatul

V.D.M. la

două pedepse a câte 7 ani închisoare pentru două infracțiuni de tâlhărie,

prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 13

C. pen., urmând ca, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să

execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus,

din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv,

respectiv de la 14 octombrie 1999 la 19 octombrie 1999.

Inculpatul a fost obligat să

plătească suma de 8.500.000 lei despăgubiri civile către partea civilă R.L. și

5.000.000 lei, despăgubiri civile către partea civilă C.A., cât și la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 2.600.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că la data de 25 septembrie 1999, prin violență și amenințare cu

cuțitul, inculpatul a sustras un telefon mobil și o brățară părților vătămate C.A.

și R.L., în timp ce aceștia se aflau într-un autoturism staționat pe str. Dr. Stoicovici

din Municipiul București.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 341 din 12 mai 2004 a respins, ca nefondat,

apelul prin care inculpatul solicita, în principal, achitarea în baza art. 11 pct.

2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., susținând că faptele nu

au fost comise de acesta și în subsidiar reducerea pedepsei.

Împotriva menționatelor hotărâri,

inculpatul V.D.M. a declarat recurs, solicitând casarea acestora, în temeiul art.

385

9

pct. 8 și 17

1

C. proc. pen., întrucât în cauză nu

s-a dispus efectuarea unei expertize psihiatrice, în condițiile art. 117 C.

proc. pen., pentru a se stabili dacă faptele au fost comise cu discernământ,

deși din actele depuse la dosar rezultă că acesta suferă de schizofrenie.

Totodată, au fost reiterate motivele de casare invocate în apel referitoare la

lipsa dovezilor de vinovăție.

Recursul declarat de inculpat este

fondat.

Potrivit art. 117 C. proc. pen.,

efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie în cazul infracțiunii de

omor deosebit de grav, precum și atunci când organul de urmărire penală sau

instanța de judecată avea îndoieli asupra stării psihice a învinuitului sau

inculpatului.

Din actele dosarului rezultă că

anterior datei de 25 septembrie 1999, inculpatul a fost internat, în mod

repetat, în diferite spitale de specialitate pentru tulburări de comportament,

decompensare reactivă pe fond dezarmonic și psihopatie polimorfă.

Cu ocazia judecării cauzei în fond,

inculpatul a fost supus unei expertize medico-legale psihiatrice, lucrarea

fiind efectuată însă, fără internarea inculpatului într-o instituție sanitară

de specialitate, așa cum cer dispozițiile art. 117 alin. (2) C. proc. pen.

Deși în apel inculpatul a solicitat

efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice, pentru a se lămuri

starea sănătății sale și a se stabili dacă faptele reținute în sarcină au fost

comise cu discernământ, instanța a respins această probă, considerând că

expertiza efectuată cu ocazia judecării cauzei în fond este concludentă, în

sensul că inculpatul are discernământul păstrat.

Întrucât în recurs inculpatul a

depus acte noi, respectiv un nou raport de expertiză medico-legală psihiatrică,

întocmit la cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București,

din care rezultă că suferă de schizofrenie cu evoluție cronică deteriorată și

lipsa discernământului, pentru care s-a dispus punerea acesteia sub

interdicție, hotărârile atacate au fost pronunțate cu încălcarea prevederilor art.

3 și art. 4 C. proc. pen., referitoare la principiul rolului activ al instanței

de judecată și al aflării adevărului.

În consecință, recursul declarat de

inculpat fiind întemeiat, urmează a fi admis, a se casa hotărârile pronunțate

și a se trimite cauza la Curtea de Apel București, pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de inculpatul

V.D.M.,

împotriva deciziei penale nr. 341 din

12 mai 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia penală atacată și

trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București, secția penală.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

noiembrie 2004.