ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8832/2004

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 9 august 1999, reclamanta F. Ilfov a solicitat ca instanța să constate

nulitatea dispoziției nr. 105/1998, emisă de Primarul general al municipiului

București, prin care s-a prevăzut rezilierea contractului de închiriere,

încheiat cu reclamanta, pentru spațiul situat în București.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1287 din 28 octombrie

1999, a admis excepția autorității lucrului judecat, respingând acțiunea.

Recursul declarat de

reclamantă împotriva sentinței, a fost admis prin decizia nr. 1580 din 4 mai

2000, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios

administrativ, prin care s-a casat sentința și s-a trimis cauza, spre

rejudecare, aceleiași instanțe, reținându-se că în cauză nu operează

autoritatea de lucru judecat.

Rejudecând pricina, Curtea

de Apel București, secția de contencios administrativ, a pronunțat sentința

civilă nr. 1471 din 5 noiembrie 2001, prin care a admis acțiunea reclamantei,

în contradictoriu cu Primarul general al municipiului București și SC C.A. SRL,

în sensul că a anulat parțial, dispoziția contestată, anulând ordinul de

repartiție și contractul de închiriere privind pe SC

C.

A. SRL, pentru spațiul din B-dul T.V.

Instanța reține că

dispoziția contestată, este ilegală, pentru că se încalcă principiul

irevocabilității actului administrativ intrat în circuitul civil, contractul de

închiriere fiind încheiat cu reclamanta. în baza ordinului de repartiție nr. 1397

din 25 noiembrie 1991, care putea fi anulat numai prin hotărâre a instanțelor

judecătorești, ca și rezilierea contractului de închiriere.

Împotriva sentinței a

declarat recurs municipiul București, prin Primarul general al municipiului

București, susținând că la data pronunțării sentinței, dispoziția contestată

era deja anulată prin dispoziția nr. 1882 din 28 noiembrie 2000.

În ce privește contractul de

închiriere, susține că este o convenție bilaterală, nu act administrativ,

competența soluționării cererii de anulare a acestuia revenind instanței de

drept comun.

Consideră și că, având

calitatea de terț, față de contractul de închiriere, reclamanta nu are calitate

procesuală activă pentru capetele 2 și 3 de cerere.

Și pârâta SC C.A. SRL, prin

B.D., a declarat recurs împotriva hotărârii instanței de fond, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Susține că reclamanta nu a

folosit spațiul închiriat în anul 1991, conform obligației din contract, anume

aceea de a-l folosi în conformitate cu obiectul general de activitate,

închiriind spațiul, sub forma unei așa zise asocieri în participațiune, către

SC C.A SA, ceea ce a dus la măsura evacuării reclamantei, din acest spațiu.

Arată că la 18 iulie 2000 a

avut loc cesiunea părților sociale și a întregului patrimoniu al SC C.A. SA, de

la cei 4 acționari, la B.D., ocazie cu care noul proprietar a primit și un

exemplar al contractului de închiriere încheiat între Primăria municipiului

București și SC C.A. SA, și că a aflat de existența prezentului proces, la data

de 11 iunie 2001, când a primit o citație.

Mai arată că la instanța de

fond a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a SC C.A. SA,

excepție asupra căreia instanța nu s-a pronunțat.

Analizând cele două

recursuri, instanța reține următoarele:

Referitor la recursul

declarat de municipiul București, acesta va fi respins, ca fiind declarat de o

persoană fără calitate procesuală .

Trebuie reținut că a avut

calitatea de parte în proces, Primarul general al municipiul București, în

calitate de autoritatea administrativă emitentă a dispoziției nr. 105/1998,

contestată în prezenta cauză.

Conform prevederilor art. 5 alin.

(1) din O.G. nr. 53/2002 „Comunele, orașele și județele sunt persoane juridice

de drept public. Ele au patrimoniu propriu și capacitate juridică proprie”. (O

reglementare asemănătoare este și în art. 19 din Legea nr. 215/2001).

Alin. (2) al aceluiași

articol stabilește că „Unitățile administrativ-teritoriale pot intra în

raporturi juridice cu alte autorități sau instituții publice, cu persoane

juridice române sau străine, indiferent de natura acestora, precum și cu

persoane fizice, în condițiile legii”.

În ce privește primarul,

conform prevederilor art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 el „reprezintă

comuna sau orașul, în relațiile cu alte autorități publice, cu persoane fizice

sau juridice române sau străine, precum și în justiție”, iar conform art. 66 alin.

(1) din aceeași lege, acesta „este șeful administrației publice locale și al

aparatului propriu de specialitate al autorității publice locale, pe care îl

conduce și îl controlează”.

Din cuprinsul dispozițiilor

menționate mai sus, se desprinde concluzia că municipiul București și Primarul

general al municipiului București sunt două entități distincte, chiar dacă

legea prevede că primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială

respectivă.

Cum parte în proces este

Primarul general al municipiului București, nu municipiul București,

introducerea recursului de către municipiul București, duce la concluzia că

acesta din urmă nu avea calitatea de a promova recursul.

Ca atare, se va respinge

acest recurs, ca fiind declarat de către o persoană care nu are calitate

procesuală în cauză.

Referitor la recursul

declarat de SC C.A. SA, se va analiza numai motivul de recurs privitor la

nepronunțarea instanței, asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a

acesteia.

Într-adevăr, din concluziile

scrise pe care le-a depus la dosar, la data de 2 noiembrie 2001, rezultă că a

invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepție de ordine

publică care, chiar dacă s-a invocat în perioada de amânare a pronunțării,

trebuia pusă în discuția părților, conform art. 136 partea finală C. proc. civ.,

după ce cauza se repunea pe rol.

Art. 137 alin. (1) prevede

că „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra

celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a

pricinii”.

Cum instanța de fond nu a

pus în discuția părților și nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității

procesuale a SC C.A. SA, se impune ca hotărârea atacată să fie casată, iar

cauza trimisă, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Văzând și prevederile art. 313

și 315 C. proc. civ.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

SC C.A. SRL București împotriva sentinței civile nr. 1471 din 5 noiembrie 2001

a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Respinge recursul declarat

de municipiul București, reprezentat de Primarul general T.B., ca fiind

declarat de o persoană fără calitate procesuală activă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 decembrie 2004.