ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3974/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 298 din 18 decembrie 2003, Tribunalul Hunedoara a condamnat pe inculpatul Z.M. la 12 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. S-a dedus arestarea preventivă de la 20 ianuarie 2003 și s-a menținut starea de arest. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că la 18 ianuarie 2003, pe fondul consumului de alcool ce a determinat discuții contradictorii, a lovit în mod repetat pe R.M.D., concubina sa, iar apoi a asfixiat-o cu perna determinând decesul acesteia. Apelul inculpatului a fost respins de Curtea de Apel Alba Iulia.

Împotriva deciziei, inculpatul Z.M. a declarat recurs, considerând că încadrarea juridică dată faptei infracțiune de omor, este greșită, fapta comisă fiind cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. A solicitat, de asemenea, majorarea pedepsei, pe care o consideră prea aspră. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor dosarului rezultă că inculpatul a acționat cu intenție, lovind repetat victima, iar apoi a asfixiat-o, actul medico-legal concluzionând că decesul acesteia s-a datorat „asfixiei mecanice, prin obturarea orificiilor buco-nazale”. Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte se comite cu praeterintenție, când, urmare loviturilor aplicate victimei cu intenție, se produce ca rezultat decesul acesteia, motivat și neurmărit de autor.

În speță, inculpatul, după ce a lovit victima, cu intenție directă, a produs obturarea căilor respiratorii și decesul, faptă care, în mod corect a fost încadrată ca infracțiune de omor. Pedeapsa aplicată inculpatului corespunde criteriilor de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen., având în vedere că este o infracțiune de violență ce a avut drept consecință moartea unei persoane. De asemenea, pedeapsa este în limite legale, textul prevăzând o pedeapsă între 10 și 20 de ani închisoare, fiind foarte aproape de minimul acesteia. În consecință, în raport de dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat. Se va deduce detenția și inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare.

Examinând decizia și prin prisma dispozițiilor art. 385 8 se constată că nu sunt motive care, examinate din oficiu, să conducă la casarea hotărârilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.M. împotriva deciziei penale nr. 152 din 29 aprilie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 20 ianuarie 2003 la 20 iulie 2004. Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 iulie 2004.