ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3590/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 95 din 22 ianuarie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins ca neîntemeiată cererea de reabilitare formulată de condamnatul P.N. Condamnatul a fost obligat la 350.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției. S-a reținut că petiționarul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1523 din 29 iunie 1993 a Judecătoriei sectorului 5 București la pedeapsa de 2 ani, 6 luni și 803 zile, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. e) și g) C. pen., raportat la art. 224 alin. (1) teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Condamnatul a executat din pedeapsă perioada de la 13 aprilie 1993 la 2 decembrie 1995, liberându-se condiționat cu un rest rămas neexecutat de 767 zile. Instanța de fond a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 135 lit. a) C. pen. și art. 136 C. pen., privind termenul de reabilitare, și nici cele prevăzute de art. 137 C. pen., privind condițiile reabilitării judecătorești. Apelul formulat de petiționarul condamnat a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 125/ A din 23 februarie 2004. Împotriva acestei decizii a declarat recurs petiționarul, solicitând admiterea acestuia și dispunerea reabilitării sale judecătorești.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că acesta nu este fondat. Conform art. 135 lit. a) C. pen., reabilitarea judecătorească poate interveni în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an până la 5 ani, după trecerea unui termen de 4 ani la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunțate. Potrivit art. 136 alin. (1) C. pen., termenul de reabilitare, în cazul nostru de 5 ani 3 luni și 402 zile, se socotește de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris. Rezultă că, termenul de reabilitare arătat mai sus curge de la data de 24 decembrie 1997, nefiind încă împlinit la data introducerii cererii de reabilitare.

De altfel, nici condițiile cerute de art. 137 C. pen., nu sunt îndeplinite, întrucât petiționarul a fost condamnat pentru săvârșirea unei noi infracțiuni în acest interval de timp. Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că cererea de reabilitare a fost respinsă în mod temeinic și legal, recursul declarat nefiind fondat. Recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.N., împotriva deciziei penale nr. 125 din 23 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 iunie 2004.