ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1034/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

sub nr. 412 din 12 ianuarie 2004, la Tribunalul Caraș Severin, reclamantul G.R. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană

de Pensii Caraș Severin, anularea hotărârii nr. 190 din 14 octombrie 2003,

emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 și recunoașterea calității

de persoană refugiată din motive etnice, în perioada august 1944 - iulie 1945,

cu acordarea drepturilor prevăzute de această lege.

În motivare, reclamantul a

arătat că împreună cu părinții, s-a refugiat din localitatea de domiciliu,

Bozovici, din cauza persecuțiilor etnice exercitate de puterea instalată la

acea perioadă, parcurgând, sub protecția armatei germane, Ungaria, Cehoslovacia

și Germania, unde s-au stabilit în localitatea Grotau, până la terminarea

războiului, întorcându-se în luna iulie, anul 1945, în țară, stabilindu-se în

aceeași localitate, unde au suferit consecințele confiscării unor proprietăți

în asociere, precum și alte ostilități din partea noilor organe ale puterii.

Reclamantul a mai arătat că

în lipsa documentelor oficiale, confirmată prin adresele: nr. 2382/2003, a

Primăriei comunei Bozovici și nr. C 495 din 20 noiembrie 2003, emisă de

Arhivele Naționale - Direcția Județeană Caraș Severin, faptul refugierii sale

împreună cu familia, este dovedit prin declarațiile celor doi martori,

locuitori ai comunei Bozovici.

Prin sentința civilă nr. 523

din 27 februarie 2004, instanța a declinat competența de soluționare a

contestației, în favoarea Curții de Apel Timișoara, unde cauza a fost

înregistrată sub nr. 2189/2004.

Instanța învestită,

soluționând cauza, a pronunțat sentința civilă nr. 254 din 27 aprilie 2004,

prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta

să emită o nouă decizie prin care să îi acorde reclamantului, drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut din declarațiile autentificate ale martorilor, că în

perioada august 1944 - iulie 1945, reclamantul și părinții acestuia s-au

refugiat din localitatea de domiciliu, plecând în afara țării, în Ungaria,

Cehoslovacia și Germania, ca urmare a regimului politic instaurat în România,

după 23 august 1944.

Instanța a mai reținut că

sunt irelevante apărările pârâtei, cu privire la adresa emisă de Primăria

Bozovici, având în vedere că lipsa unor evidențe cu refugiații din perioada în

discuție, nu înseamnă că nu au existat persoane refugiate, ci numai că nu s-au

întocmit astfel de evidențe.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Caraș Severin, motivând că

reclamantul nu a făcut dovada refugiului, cu acte oficiale, din care să rezulte

că a fost refugiat împreună cu familia, din localitatea Bozovici, unde își avea

domiciliu, în Ungaria, Cehoslovacia și în Germania, așa cum prevăd dispozițiile

art. 4 alin. (1) din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002.

Recursul este fondat.

În întâmpinarea depusă la

recurs, intimatul-reclamant a arătat că poate prezenta și alte declarații din

partea locuitorilor comunei Bozovici, care pot confirma refugiul său și al

familiei, în perioada de referință.

În cauză, se constată că

declarațiile martorilor S.F. și J.P., din care rezultă că în perioada august

1944 - iulie 1945, reclamantul a fost refugiat împreună cu părinții săi, în

afara țării, sunt insuficiente pentru ca instanța să poată pronunța o decizie

legală și temeinică.

Astfel, se impune admiterea

recursului și casarea sentinței, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare,

aceleiași instanțe care, în temeiul dispozițiilor art. 129 alin. (4) și (5), va

dispune completarea probatoriului, pentru o corectă stabilire a situației de

fapt a refugiului, cu precizarea perioadei de plecare și respectiv, de revenire

în țară, pentru care reclamantul solicită acordarea drepturilor, potrivit Legii

nr. 189/2000.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Caraș Severin împotriva sentinței civile nr. 254 din

27 aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și

de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre soluționare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 februarie 2005.