ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4429/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. 255/39/2007 la Curtea de Apel Suceava, reclamantul G.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, anularea hotărârii nr. 193 din 6 aprilie 2007 emisă de pârâtă și stabilirea calității sale de beneficiar al drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000. în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în anul 1944 a fost refugiat împreună cu familia din Fălticeni în localitatea Bozovici, județul Caras - Severin, pentru o perioadă de 11 luni, din cauza persecuțiilor etnice. Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 95 din 11 iunie 2007 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul G.V.

în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava. A constatat că reclamantul este beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 noiembrie 1944 - 28 noiembrie 1945, începând cu data de 20 aprilie 2007. În motivarea soluției s-a reținut că, reclamantul a făcut dovada că, împreună cu familia sa a fost obligat să-și părăsească domiciliul din Fălticeni și să se refugieze în localitatea Bozovici, județul Caras Severin, din cauza persecuțiilor etnice. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că, reclamantul nu a dovedit că refugierea/evacuarea sa și a familiei sale din Fălticeni, județul Baia în Bozovici, județul Caraș-Severin a fost determinată de persecuții etnice.

Examinând cauza în raport cu motivul de recurs invocat, precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanțe, persoana-cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite persoanelor persecutate de regimurile instaurate în perioada arătată, din motive etnice.

Dispozițiile art. 1 lit. c) din actul normativ sunt aplicabile persoanelor care au fost nevoite să-și părăsească localitatea de domiciliu din teritoriile vremelnic ocupate și să se refugieze pe teritoriul aflat sub administrație românească, în acest sens fiind și prevederile art. 2 din Norma adoptată la 14 februarie 2002 de Guvernul României, în aplicarea O.G. nr. 105/1999.

Din certificatul nr. C-1202/2007 emis de Ministerul Administrației și Internelor, Arhivele Naționale, Direcția Județeană Caras Severin rezultă că, G.G., tatăl reclamantului figurează în evidențele cu personalul evacuat în perioada martie 1944 - februarie 1945, împreună cu soția și cei patru copii, iar din Hotărârea nr. 16462/42/2007 a Casei de Pensii a municipiului București, rezultă calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 a sorei reclamantului, M. căsătorită C. Așadar, instanța de fond a reținut în mod corect că, reclamantul născut la data de 12 ianuarie 1939 în Fălticeni, județul Suceava are calitatea de persoană refugiată și beneficiază ca atare, de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000, fiind nevoit să se refugieze împreună cu familia în localitatea Bozovici, județul Caras Severin, la data refugiului, reclamantul fiind în vârstă de 5 ani.

De altfel, intimatul G.V. a depus la dosar, hotărârea nr. 5120 din 5 iulie 2007 emisă de recurentă, privind anularea de către aceasta a hotărârii contestate nr. 193/2007 și recunoașterea calității de refugiat a reclamantului, în perioada 1 martie 1944 - 28 februarie 1945, în temeiul art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, începând cu data de 20 aprilie 2007. În consecință, soluția adoptată de instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul nefondat urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Suceava împotriva sentinței nr. 95 din 11 iunie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2007