ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4429/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată sub nr. 255/39/2007 la Curtea de Apel Suceava, reclamantul G.V. a

solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava,

anularea hotărârii nr. 193 din 6 aprilie 2007 emisă de pârâtă și stabilirea

calității sale de beneficiar al drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000. în

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în anul 1944 a fost refugiat

împreună cu familia din Fălticeni în localitatea Bozovici, județul Caras -

Severin, pentru o perioadă de 11 luni, din cauza persecuțiilor etnice.

Curtea de Apel

Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința

nr. 95 din 11 iunie 2007 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată

de reclamantul G.V. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii

Suceava. A constatat că reclamantul este beneficiar al drepturilor prevăzute de

Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 noiembrie 1944 - 28 noiembrie 1945,

începând cu data de 20 aprilie 2007.

În motivarea soluției

s-a reținut că, reclamantul a făcut dovada că, împreună cu familia sa a fost

obligat să-și părăsească domiciliul din Fălticeni și să se refugieze în

localitatea Bozovici, județul Caras Severin, din cauza persecuțiilor etnice.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta Casa Județeană de Pensii

Suceava, criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că, reclamantul

nu a dovedit că refugierea/evacuarea sa și a familiei sale din Fălticeni,

județul Baia în Bozovici, județul Caraș-Severin a fost determinată de

persecuții etnice.

Examinând cauza în

raport cu motivul de recurs invocat, precum și potrivit art. 304

1

C.

proc. civ., se constată că recursul este nefondat.

Potrivit

prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000,

beneficiază de prevederile acestei ordonanțe, persoana-cetățean român care, în

perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile

enumerate în actul normativ.

Din

interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul

cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii

pentru prejudiciile suferite persoanelor persecutate de regimurile instaurate

în perioada arătată, din motive etnice.

Dispozițiile

art. 1 lit. c) din actul normativ sunt aplicabile persoanelor care au fost

nevoite să-și părăsească localitatea de domiciliu din teritoriile vremelnic

ocupate și să se refugieze pe teritoriul aflat sub administrație românească, în

acest sens fiind și prevederile art. 2 din Norma adoptată la 14 februarie 2002

de Guvernul României, în aplicarea O.G. nr. 105/1999.

Din

certificatul nr. C-1202/2007 emis de Ministerul Administrației și Internelor, Arhivele

Naționale, Direcția Județeană Caras Severin rezultă că, G.G., tatăl

reclamantului figurează în evidențele cu personalul evacuat în perioada martie

1944 - februarie 1945, împreună cu soția și cei patru copii, iar din Hotărârea

nr. 16462/42/2007 a Casei de Pensii a municipiului București, rezultă calitatea

de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 a sorei

reclamantului,           M. căsătorită C.

Așadar,

instanța de fond a reținut în mod corect că, reclamantul născut la data de 12

ianuarie 1939 în Fălticeni, județul Suceava are calitatea de persoană refugiată

și beneficiază ca atare, de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000,

fiind nevoit să se refugieze împreună cu familia în localitatea Bozovici,

județul Caras Severin, la data refugiului, reclamantul fiind în vârstă de 5

ani.

De altfel,

intimatul G.V. a depus la dosar, hotărârea nr. 5120 din 5 iulie 2007 emisă de

recurentă, privind anularea de către aceasta a hotărârii contestate nr.

193/2007 și recunoașterea calității de refugiat a reclamantului, în perioada 1

martie 1944 - 28 februarie 1945, în temeiul art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

începând cu data de 20 aprilie 2007.

În consecință,

soluția adoptată de instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul

nefondat urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Suceava împotriva sentinței nr. 95

din 11 iunie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 noiembrie

2007