ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1903/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 112 din 4 februarie 2003 a Tribunalului București, C.G.N. a fost condamnat la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Pedeapsa a fost majorată la 7 ani închisoare, prin decizia penală nr. 569/2004 a Curții de Apel București, rămasă definitivă prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție. La 23 martie 2004, din Penitenciarul Jilava condamnatul a solicitat întreruperea executării pedepsei, invocând starea precară materială și de sănătate a mamei sale. Prin sentința penală nr. 1516 din 2 decembrie 2004, Tribunalul București a respins cererea, ca nefondată, soluție menținută de Curtea de Apel București prin decizia penală nr. 57 din 25 ianuarie 2005. Instanțele au reținut că motivul invocat de condamnat nu se încadrează în dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc.

pen. Împotriva deciziei instanței de apel condamnatul a declarat recurs, reiterându-se cererea. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. În sensul acestui text de lege, se constată că instanțele, în mod corect, au respins cererea condamnatului, întrucât starea precară materială și de sănătate a mamei sale nu a apărut în cursul executării pedepsei de către recurent, fiind anterioară acestei perioade și nu poate constitui o împrejurare specială care să impună întreruperea executării pedepsei.

În consecință, urmează a se respinge recursul cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.G.N. împotriva deciziei penale nr. 57 din 25 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul condamnat să plătească statului, suma de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2005.