ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 796/2005

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1006 din 25 februarie 2002, Judecătoria Zalău a

admis în parte acțiunea formulată de SC A. SA și Agenția Domeniilor Statului, filiala

Teritorială Sălaj, împotriva Comisiei Județene Sălaj și Comisie Locale Samsud,

a dispus anularea hotărârilor emise de Comisia Județeană Sălaj, pentru

suprafața de 92,04 ha teren proprietatea Agenției Domeniilor Statului, filiala

Teritorială Sălaj și a obligat comisia să emită o nouă hotărâre prin care să

atribuie titularilor trecuți în anexele nr. 32, 37 și 38 suprafața de 117,34 ha

teren conform evidențelor de carte funciară, pe vechile amplasamente. A respins

capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata daunelor cominatorii.

Sentința a rămas irevocabilă prin

decizia civilă nr. 208 din 23 aprilie 2002 a Tribunalului Sălaj.

În considerentele acestor două

hotărâri, s-a reținut, pe baza unei expertize extrajudiciare, că hotărârile nr.

1372/2000, nr. 291/2001 și nr. 292/2001, au fost emise cu încălcarea

prevederilor art. 8 din Legea nr. 1/2000, întrucât persoanele cuprinse în

anexele nr. 32, 37 și 38, nu au dovedit cu acte proprietatea terenurilor din

perimetrul fermei pomicole.

Procurorul General al Parchetului de

pe lângă fosta Curte Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva

celor două hotărâri judecătorești considerând că acestea au fost pronunțate cu

încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a

cauzei pe fond și deci hotărârile sunt și vădit netemeinice.

S-au formulat mai multe critici:

În primul rând, se arată că acțiunea

este redactată și semnată de avocat, care pretinde că reprezintă interesele

reclamantelor, fără a exista vreo dovadă în acest sens, respectiv la fond nu

era depus contractul de asistență juridică și nici împuternicirea avocațială,

iar în recurs deși exista o împuternicire aceasta nu cuprindea toate elementele

prevăzute de art. 93 alin. (3) din Statutul din 31 mai 2001 al profesiei de

avocat și anexei nr. X a statului.

Cea de a doua critică se referă la

greșita orientare a instanțelor care și-au bazat soluțiile pronunțate în

exclusivitate, pe „Memoriul tehnic” întocmit de P.G., anterior litigiului,

încălcându-se în acest mod procedura referitoare la propunerea, încuviințarea

și administrarea probei cu expertiza, prevăzută de art. 201 și urm. C. proc.

civ.

Pronunțarea hotărârilor a avut loc

cu încălcarea prevederilor legale privind citarea părților, Agenția Domeniilor

Statului la instanța de fond nefiind deloc citată (considerându-se greșit că e

reprezentată de avocat, deși nu existau dovezi), iar în recurs, citația a fost

preluată de Direcția Generală pentru Agricultură (care nu e parte în proces).

Deși, prin acțiune fusese chemat în

judecată și Consiliul Local Samsud, acesta nu a fost citat, și mai mult,

instanța trebuia să pună în discuție necesitatea introducerii în cauză a

persoanelor fizice cărora li se reconstituise dreptul de proprietate în baza

Legii nr. 18/1991, prin hotărârile Comisiei Județene Sălaj, ce fuseseră atacate

în justiție, pentru a le da posibilitatea să se apere.

De aceea, se solicită admiterea

recursului în anulare, casarea hotărârilor judecătorești criticat, și

trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Zalău.

Recursul în anulare este fondat,

pentru considerentele ce vor urma:

Instanțele au nesocotit prevederile

art. 93 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat din 31 mai 2001, adoptat de

Uniunea Avocaților din România, potrivit cărora, „avocatul se legitimează față

de terți prin împuternicirea avocațială întocmită conform anexei nr. X” al

statului.

În fața Judecătoriei Zalău, avocatul

reclamantelor nu a depus contractul de asistență juridică și nici

împuternicirea avocațială, deși acțiunea dedusă judecății este redactată și

semnată de avocat.

Dovada calității sale de

reprezentant al reclamantelor se impunea cu atât mai mult cu cât Agenția

Domeniilor Statului, era o instituție de interes public, care funcționează în

subordinea Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și care, potrivit

art. 5 alin. (7) lit. c) din Legea nr. 268/2001, este reprezentată în fața

instanțelor judecătorești, prin președintele Consiliului de Administrație.

O altă greșeală, constă în

neobservarea faptului că Agenția Domeniilor Statului nu are structuri teritoriale

cu personalitate juridică, ci doar reprezentanți cu mandat special pentru

îndeplinirea anumitor atribuții, urmare abrogării H.G. nr. 46/2000 prin Legea

nr. 268/2001. Ori, în speță, acțiunea a fost promovată în numele Agenției

Domeniilor Statului, Filiala Teritorială Sălaj.

Acest aspect rezultă și din nota nr.

26066 din 17 aprilie 2001 depusă odată cu cererea de chemare în judecată, la

dosar fond.

Nici împuternicirea avocațială

depusă în recurs nu a fost valabilă, atâta vreme cât aceasta nu a fost semnată

de Președintele Consiliului de administrație, singurul împuternicit, potrivit

legii, să reprezinte instituția în raporturile sale cu terții, și nu purta

ștampila agenției.

Lipsa dovezii calității de

reprezentant este o excepție de fond, sancționată cu nulitatea cererii de

chemare în judecată și a tuturor actelor îndeplinire pe parcursul judecății [art.

161 alin. (2) și art. 106 C. proc. civ.] conduce la aplicarea aceleași

sancțiuni și asupra hotărârilor judecătorești.

Ambele instanțe, au încălcat procedura

referitoare la propunerea, încuviințarea și administrarea probei cu expertiză,

prevăzută de art. 201 și urm. C. proc. civ., prin acceptarea unei probe

extrajudiciare, probă exclusivă și anume un „memoriu tehnic” întocmit la

solicitarea reclamantei SC A. SA anterior procesului.

Textele enunțate mai sus, impun ca

atunci când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanța socotește de

cuviință să cunoască părerea unor specialiști aceasta va numi expertul,

statornicind punctele, obiectivele asupra cărora ei urmează să se pronunțe, iar

expertul va cita părțile.

Instanța de fond, avea obligația

punerii în discuția părților, a necesității administrării probei cu expertiză,

să stabilească ea însăși obiectivele, dând posibilitate și părților la

propunerea sau îmbunătățirea acestora. Neprocedând astfel, s-a nesocotit

principiul nemijlocirii, care guvernează materia probațiunii în procesul civil.

Cele două instanțe, au pronunțat

hotărâri lovite de nulitate, deoarece Agenția Domeniilor Statului nu a fost

citată considerându-se greșit că este reprezentată de avocat (fără a exista

dovezi legale) iar Consiliul Local Samsud, indicat ca pârât în cererea de

chemare în judecată, nu este nici el citat, deși reclamantele nu au renunțat la

judecată față de el.

Acțiunea petitorie formulată de

Agenția Domeniilor Statului, trebuia soluționată în contradictoriu cu

persoanele fizice titulare ale dreptului de proprietate reconstituit în temeiul

Legii nr. 18/1991 prin hotărârile Comisiei Județene Sălaj (atacate) pentru a le

da posibilitatea să se apere, (să depună extrasele de carte funciară, dovezile

privind modalitatea trecerii terenului în proprietatea statului, actele de

stare civilă pentru a dovezi gradul de rudenie cu fostul proprietar decedat,

etc.).

Așa fiind, în temeiul art. C. proc.

civ., urmează a admite recursul în anulare formulat de Procurorul General de pe

lângă fosta Curte Supremă de Justiție, a casa decizia civilă nr. 208 din 23

aprilie 2002 pronunțată de Tribunalul Sălaj, cu trimitere spre rejudecare la

aceeași instanță, (care va cita toate părțile interesate, în vederea

administrării tuturor mijloacelor de probă necesare stabilirii adevărului).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare

formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție, casează decizia civilă nr. 208 din 23 aprilie 2002 a Tribunalului

Sălaj și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie

2005.