ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 359/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin cererea formulată la

data de 26 august 2003, reclamanta SC L.S. SRL Baia Mare a chemat în judecată

pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Regională Vamală

Interjudețeană Oradea și Biroul Vamal de Control și Vămuire la Interior Baia Mare, solicitând suspendarea executării deciziei nr. 254 din 8 august 2003 și a

procesului-verbal de control nr. 7968 din 21 aprilie 2003, prin care s-au

stabilit în sarcina societății, obligații fiscale în valoare de peste 35

miliarde lei.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 9 din Legea nr.

29/1990, punerea în executare a actelor administrative fiind de natură a

conduce la încetarea totală a activității societății și trimiterea în șomaj, a

salariaților firmei.

Prin sentința civilă nr. 1298

din 10 septembrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, a admis cererea și a dispus suspendarea executării actelor

administrative, până la soluționarea dosarului nr. 2183/2003, al aceleiași

instanțe.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că sunt îndeplinite ambele cerințe prevăzute de art.

9 din Legea nr. 29/1990, privind existența cazului bine justificat și a pagubei

iminente, întrucât executarea silită a sumei ar conduce la blocarea și

ulterior, încetarea activității societății cu răspundere limitată.

Pe de altă parte, reclamanta

a atacat actele administrative care au stabilit debitul, acțiunea formând

obiectul dosarului nr. 2183/2003, al aceleiași instanțe.

Prin încheierea din 11

decembrie 2003, Curtea de Apel București a admis cererea de îndreptare a erorii

materiale formulată de reclamantă, cu privire la denumirea organelor vamale

care au încheiat actele administrative atacate.

Împotriva ambelor hotărâri a

declarat recurs, Autoritatea Națională a Vămilor, invocând cazul prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., aplicarea greșită a legii.

Astfel, s-a invocat faptul

că nu sunt întrunite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 9 din Legea

nr. 29/1990, respectiv existența unui caz bine justificat și prevenirea

producerii unei pagube iminente, reclamanta nedepunând acte doveditoare.

Referitor la încheierea de

îndreptare a erorii materiale, recurenta a invocat faptul că instanța a acordat

mai mult decât s-a cerut, respectiv a dispus anularea actelor constatatoare

emise de Biroul Vamal de Control și Vămuire la Interior Baia Mare, deși era învestită să se pronunțe numai asupra suspendării executării.

La data de 26 octombrie

2004, a formulat recurs împotriva sentinței, și pârâtul Ministerul Finanțelor

Publice, solicitând repunerea în termenul de exercitare a acestei căi de atac

și criticând hotărârea, sub aspectul neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art.

9 din Legea nr. 29/1990.

Reclamanta SC L.S. SRL Baia

Mare a solicitat respingerea recursurilor declarate de Autoritatea Națională a

Vămilor, invocând lipsa calității procesuale active, întrucât această

instituție nu a avut calitatea de pârâtă în cauză. Referitor la recursul

formulat de Ministerul Finanțelor Publice, s-a invocat nulitatea căii de atac,

în raport cu prevederile art. 302 C. proc. civ.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile formulate

de Autoritatea Națională a Vămilor sunt nefondate, urmând a fi respinse, în

timp ce recursul Ministerului Finanțelor Publice este nul, în condițiile art. 302

C. proc. civ.

Astfel, potrivit textului de

lege sus-menționat, recursul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă,

sub sancțiunea nulității. În cauză, Ministerul Finanțelor Publice a adresat

recursul, direct, Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmând a se constata

nulitatea căii extraordinare de atac.

Cu privire la excepția

lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale a Vămilor, Curtea

reține că această susținere nu este întemeiată, instituția reprezentând și

interesele organelor vamale subordonate, în baza H.G. nr. 170/2001.

Referitor la recursul

declarat împotriva sentinței, criticile formulate nu sunt întemeiate, instanța

de fond apreciind în mod corect că subzistă cerințele art. 9 din Legea nr. 29/1990.

Astfel, reclamanta a

contestat actele administrative, prin care s-a stabilit debitul, cauza fiind în

curs de soluționare la instanța de fond - dosar nr. 2183/2003 al Curții de Apel

București.

Pe de altă parte, valoarea

însemnată a obligațiilor bugetare consemnate în actele administrative a căror

legalitate se contestă, este de natură să formeze convingerea că punerea în

executare a procesului-verbal de control și a deciziei emise în procedura

prealabilă, ar prejudicia grav și iminent activitatea societății.

În consecință, recursul

declarat împotriva sentinței este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Apare, de asemenea, ca

neîntemeiat, și recursul formulat de Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva

încheierii din 27 noiembrie 2003, pronunțată conform art. 281 C. proc. civ.

Prin această hotărâre,

instanța a dispus îndreptarea unor erori materiale strecurate în dispozitivul

sentinței nr. 1298 din 13 septembrie 2003, privind denumirea organelor vamale

care au încheiat actele constatatoare și procesul-verbal de control.

Instanța nu a fost învestită

și nici nu a dispus „anularea” actelor constatatoare și a altor acte emise de

Biroul Vamal de Control și Vămuire la Interior Baia Mare, ci suspendarea acestora, conform dispozitivului sentinței. Împrejurarea că în încheierea din 27

noiembrie 2003 apare termenul „anularea”, reprezintă o altă eroare materială

care poate fi îndreptată conform dispozițiilor art. 281 C. proc. civ.

În raport cu cele expuse mai

sus, Curtea va constata nulitatea recursului declarat de Ministerul Finanțelor

Publice și va respinge ca nefondate, recursurile declarate de Autoritatea

Națională a Vămilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva sentinței civile nr. 1298

din 10 septembrie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ și a încheierii de îndreptare a erorii materiale, pronunțate la

data de 27 noiembrie 2003, în Camera de consiliu, de aceeași instanță, cu

privire la dispozitivul sentinței recurate, ca nefondate.

Constată nul, recursul

declarat de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare

Fiscală, împotriva aceleiași sentințe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2005.