ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1938/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 9 iunie 2003, reclamanta SC M.D. SRL Timișoara a chemat în judecată pe

pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, solicitând anularea deciziei nr. 124 din

5 mai 2003, emisă de pârât, prin care s-a dispus suspendarea soluționării

contestației formulate împotriva măsurilor dispuse prin procesul-verbal nr. 1884

din 13 martie 2003.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că, întrucât constatările din actul fiscal (proces-verbal nr.

1884 din 13 martie 2003) nu sunt corespunzătoare realității, a contestat în

procedura prealabilă, aceste măsuri și prin decizia nr. 124/2003, pârâtul a

suspendat soluționarea contestației, pentru efectuarea de cercetări penale.

Reclamanta, considerând că

va fi prejudiciată prin executarea debitului din procesul-verbal fiscal, a

arătat că se impune suspendarea executării măsurilor dispuse prin acest act, în

condițiile art. 9 din Legea nr. 29/1990.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 317 din 30

septembrie 2003, a respins cererea reclamantei, pentru anularea deciziei nr. 124

din 5 mai 2003, ca nefondată; a respins, în rest, acțiunea formulată împotriva

pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, pentru anularea actelor fiscale.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că, în cauză sunt întrunite cerințele art. 10 alin. (1) din

O.U.G. nr. 13/2001, iar regimul juridic al deciziilor pronunțate în temeiul

prevederilor textului menționat înlătură aplicarea procedurii prevăzute de art.

12 din ordonanță.

Cu privire la cererea pentru

suspendarea executării procesului-verbal, s-a reținut că nu este îndeplinită

una din condițiile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990, respectiv

existența pe rolul instanței, a unei acțiuni întemeiate pe prevederile art. 12

din O.U.G. nr. 13/2001.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta SC M.D. SRL, susținând că prima instanță, greșit a

respins cererea pentru anularea deciziei nr. 124 din 5 mai 2003, emisă de

pârât, precum și cererea de suspendare a executării procesului-verbal fiscal.

A mai susținut

recurenta-reclamantă, că, deși nu a solicitat prin acțiune, anularea

procesului-verbal nr. 1884/2003, instanța s-a pronunțat și pe acest „capăt de

cerere”.

Recursul este întemeiat,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În conformitate cu

dispozițiile art. 10 din O.U.G. nr. 13/2001 (modificată), în vigoare la data

introducerii acțiunii, organul de soluționare a contestației formulate

împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere, poate

suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei, atunci când există

indiciile săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire

hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată; decizia de suspendare poate

fi atacată la instanța de contencios administrativ competentă.

În speță, instanța învestită

cu cererea de anulare a deciziei nr. 124 din 5 mai 2003, emisă de Ministerul

Finanțelor Publice, nu se putea pronunța asupra temeiniciei și legalități

acesteia, în lipsa oricărei dovezi care să justifice măsura de suspendare a

soluționării cauzei.

Astfel, simpla afirmație că

a fost sesizat Pachetul de pe lângă Tribunalul Timiș, în vederea stabilirii

existenței sau inexistenței elementelor constitutive ale infracțiunii de evaziune

fiscală, nu era de natură să determine menținerea deciziei de suspendare, fiind

necesar a se solicita probe, în sensul că în cauză s-a început urmărirea

penală.

Cu ocazia rejudecării,

instanța va avea în vedere și a doua critică formulată de recurentă, pentru a

se determina cu exactitate obiectul judecății, stabilind dacă s-a cerut sau nu,

și anularea procesului-verbal nr. 1884 din 13 martie 2003.

Față de cele ce preced,

recursul va fi admis, se va casa sentința atacată, iar cauza va fi trimisă,

spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SCM.D. SRL Timișoara împotriva sentinței civile nr. 317 din 30

septembrie 2003, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 martie 2005.