ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1546/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

1215 din 30 septembrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a

condamnat pe inculpatul N.G. la 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000. S-a făcut aplicarea art. 71 și

art. 64 C. pen.

S-a computat durata

arestului preventiv de la 5 aprilie 2004 la zi din pedeapsă și s-a menținut

starea de arest a inculpatului.

S-a constatat că întreaga

cantitate de heroină ridicată de organele de poliție a fost consumată în cadrul

analizelor de laborator.

În temeiul art. 118 lit. d)

C. pen. și art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la

inculpat suma de 1.000.000 lei obținută din vânzarea drogurilor.

Inculpatul a fost obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că, în ziua de 5 aprilie 2004, V.C.I. l-a denunțat pe

inculpatul N.G. că vinde droguri în zona străzii Baicului sector 2.

În aceeași zi denunțătorul

și martora B.M.L. s-au deplasat în zona Baicului pe strada Poiana cu Aluni,

unde inculpatul N.G. a primit suma de 1.000.000 lei pentru a procura 4 doze de

heroină. Într-adevăr, după puține minute inculpatul a adus denunțătorului 4

pungi mici din material plastic ce conțineau 0,15 gr. de heroină după cum s-a

constatat științific prin analize de laborator.

Inculpatul a fost imediat

reținut de organele de poliție și la percheziția corporală i s-a găsit suma de

1.000.000 lei.

Instanța a reținut că

inculpatul a comis fapta în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art.

37 lit. b) C. pen., deoarece anterior a executat o pedeapsă de 2 ani

închisoare, pentru o infracțiune intenționată la care a fost condamnat prin

sentința penală nr. 590 din 18 octombrie 2000 a Tribunalului București.

Prin decizia penală nr. 926/

A din 7 decembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis

apelul inculpatului N.G. și desființând în parte sentința a înlăturat măsura

confiscării sumei de 1.000.000 lei de la inculpat, menținând celelalte

dispoziții.

Împotriva deciziei a

declarat recurs inculpatul care critică hotărârile pronunțate pentru omisiunea

reținerii circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 C. pen., cu consecințe

pentru individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată.

Motivul de casare invocat

este prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Din examinarea textului, rezultă

că împrejurările care atenuează răspunderea penală, circumstanțele atenuante,

fac parte din criteriile generale de individualizare a pedepselor care au

consecință reducerea acestora conform art. 76 C. pen.

Examinând dosarul cauzei,

Curtea constată că nu există nici o împrejurare care potrivit art. 74 C. pen.,

ar constitui pentru inculpat circumstanță atenuantă.

Instanța de fond a făcut o

justă individualizare a pedepsei, a ținut seama de pericolul social concret al

faptei, de limitele de pedeapsă, de împrejurarea prevăzută la art. 16 din Legea

nr. 143/2000 pentru înjumătățirea limitelor pedepsei și a aplicat pedeapsa la

limita inferioară de 5 ani.

Așa fiind, în cauză nu este

realizat motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen.

Examinând și din oficiu

cauza potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată că nu

există nici un alt motiv de casare care ar putea crea inculpatului o stare mai

favorabilă.

Prin urmare, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul

inculpatului, va computa arestarea preventivă din durata pedepsei și-l va

obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul N.G. împotriva deciziei penale nr. 926/ A din 7

decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

recurentului inculpat durata arestării preventive de la 5 aprilie 2004 la 3

martie 2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 martie 2005.