ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2627/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 23 iunie 2004, reclamanta M.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 8952/7688 din 31

octombrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre

prin care să-i recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, a

susținut că a făcut dovada că, deși s-a născut în comuna Ceplenița, județul

Iași, în perioada 1941 - aprilie 1944 a locuit în Basarabia, împreună cu

familia, tatăl fiind preot ajutător în comuna Seliștea, de unde s-au refugiat,

ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, în România.

În aceste condiții,

reclamanta a apreciat că refuzul pârâtei de a-i recunoaște calitatea de refugiată,

cu consecința acordării drepturilor prevăzute de lege, este nelegal.

Curtea de Apel București,

prin sentința civilă nr. 1935 din 4 octombrie 2004, a respins acțiunea, ca

nefondată.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că reclamanta nu a probat susținerile sale

referitoare la refugiul din motive etnice, tatăl său, fiind preot, aflându-se

pe teritoriul Basarabiei în interes de serviciu, el și familia sa neavând

locuința statornică în Basarabia, astfel că în mod corect pârâta i-a respins cererea

privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Împotriva sentinței de mai

sus, reclamanta M.T. a formulat, în termen, recurs, invocând motivele de casare

prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., susținând, în esență, că instanța

a aplicat greșit legea și, de asemenea, că nu s-a pronunțat asupra unui mijloc

de apărare, care era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Recursul este fondat.

Prin hotărârea nr. 8952/7688

din 31 octombrie 2003, pârâta Casa de Pensii a municipiului București a respins

cererea formulată de reclamanta M.T., prin care a solicitat stabilirea

calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că aceasta nu a făcut

dovada că se încadrează în dispozițiile actului normativ menționat.

Din copia certificatului de

naștere seria Ne nr. 993267, rezultă că reclamanta R.T. s-a născut la 11

octombrie 1937, în satul Ceplenița, raionul Hârlău, Iași, părinții fiind R.G.

și R.V.

Din declarațiile

autentificate ale martorelor S.F. și L.M. rezultă că reclamanta s-a refugiat

împreună cu familia sa, în luna aprilie 1944, din localitatea Călărași Târg,

Săliștea - Tuzura, județul Chișinău (Basarabia), în comuna Ceplenița, județul

Iași, unde a locuit până în anul 1945.

Adresa nr. 3653 din 1 iulie

2004, a Secretariatului de Stat pentru Culte - Direcția Relații Culte, atestă

că R.G., tatăl reclamantei, preot fiind, a fost, evacuat în martie 1944 și

trimis în interes de serviciu, în Basarabia, iar din copia statului de plată

clerical pe octombrie 1944 rezultă că preotul R.G. a fost evacuat de la parohia

Seliștea, din Basarabia și utilizat la parohia Salcia, județul Dolj, Oltenia.

Este de necontestat că

aceste măsuri de evacuare au constituit o formă de persecuție etnică, măsura

evacuării din localitatea de domiciliu și trimiterii tatălui reclamantei, „în

interes de serviciu” din localitatea de domiciliu, la o parohie în Basarabia,

în localitatea Seliștea, a constituit un abuz, nu o schimbare obișnuită a

locului de muncă, un act impus, iar evacuarea ulterioară din Seliștea, la parohia

Salcia, județul Dolj, a fost o măsură de persecuție din motive etnice, care

trebuie interpretată în raport cu conjunctura istorică a momentului.

În consecință, față de cele

ce preced, se constată că recursul este fondat și urmează a fi admis, se va

modifica hotărârea primei instanțe și în fond, se va admite acțiunea, cu

consecința anulării actului administrativ atacat și obligării pârâtei să emită

o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de

Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 aprilie 1944 - 6 martie 1945, începând cu

data de 1 martie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta M.T. împotriva sentinței civile nr. 1935 din 4 octombrie 2004, a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată și

în fond, admite acțiunea formulată de reclamanta M.T.

Anulează hotărârea nr. 8952/7688/2003,

emisă de Casa de Pensii a municipiului București și obligă pe pârâtă să emită o

nouă hotărâre, prin care să acorde reclamantei. drepturile prevăzute de Legea nr.

189/2000, pentru perioada 1 aprilie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1

martie 2003.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 aprilie 2005.