ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2627/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 23 iunie 2004, reclamanta M.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 8952/7688 din 31 octombrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, a susținut că a făcut dovada că, deși s-a născut în comuna Ceplenița, județul Iași, în perioada 1941 - aprilie 1944 a locuit în Basarabia, împreună cu familia, tatăl fiind preot ajutător în comuna Seliștea, de unde s-au refugiat, ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, în România.

În aceste condiții, reclamanta a apreciat că refuzul pârâtei de a-i recunoaște calitatea de refugiată, cu consecința acordării drepturilor prevăzute de lege, este nelegal. Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 1935 din 4 octombrie 2004, a respins acțiunea, ca nefondată. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamanta nu a probat susținerile sale referitoare la refugiul din motive etnice, tatăl său, fiind preot, aflându-se pe teritoriul Basarabiei în interes de serviciu, el și familia sa neavând locuința statornică în Basarabia, astfel că în mod corect pârâta i-a respins cererea privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. Împotriva sentinței de mai sus, reclamanta M.T.

a formulat, în termen, recurs, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., susținând, în esență, că instanța a aplicat greșit legea și, de asemenea, că nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare, care era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Recursul este fondat. Prin hotărârea nr. 8952/7688 din 31 octombrie 2003, pârâta Casa de Pensii a municipiului București a respins cererea formulată de reclamanta M.T., prin care a solicitat stabilirea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că aceasta nu a făcut dovada că se încadrează în dispozițiile actului normativ menționat. Din copia certificatului de naștere seria Ne nr. 993267, rezultă că reclamanta R.T.

s-a născut la 11 octombrie 1937, în satul Ceplenița, raionul Hârlău, Iași, părinții fiind R.G. și R.V. Din declarațiile autentificate ale martorelor S.F. și L.M. rezultă că reclamanta s-a refugiat împreună cu familia sa, în luna aprilie 1944, din localitatea Călărași Târg, Săliștea - Tuzura, județul Chișinău (Basarabia), în comuna Ceplenița, județul Iași, unde a locuit până în anul 1945. Adresa nr. 3653 din 1 iulie 2004, a Secretariatului de Stat pentru Culte - Direcția Relații Culte, atestă că R.G., tatăl reclamantei, preot fiind, a fost, evacuat în martie 1944 și trimis în interes de serviciu, în Basarabia, iar din copia statului de plată clerical pe octombrie 1944 rezultă că preotul R.G. a fost evacuat de la parohia Seliștea, din Basarabia și utilizat la parohia Salcia, județul Dolj, Oltenia.

Este de necontestat că aceste măsuri de evacuare au constituit o formă de persecuție etnică, măsura evacuării din localitatea de domiciliu și trimiterii tatălui reclamantei, „în interes de serviciu” din localitatea de domiciliu, la o parohie în Basarabia, în localitatea Seliștea, a constituit un abuz, nu o schimbare obișnuită a locului de muncă, un act impus, iar evacuarea ulterioară din Seliștea, la parohia Salcia, județul Dolj, a fost o măsură de persecuție din motive etnice, care trebuie interpretată în raport cu conjunctura istorică a momentului.

În consecință, față de cele ce preced, se constată că recursul este fondat și urmează a fi admis, se va modifica hotărârea primei instanțe și în fond, se va admite acțiunea, cu consecința anulării actului administrativ atacat și obligării pârâtei să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 aprilie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 martie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta M.T. împotriva sentinței civile nr. 1935 din 4 octombrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Modifică sentința atacată și în fond, admite acțiunea formulată de reclamanta M.T. Anulează hotărârea nr. 8952/7688/2003, emisă de Casa de Pensii a municipiului București și obligă pe pârâtă să emită o nouă hotărâre, prin care să acorde reclamantei. drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 aprilie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 martie 2003. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2005.