ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2469/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la 14 ianuarie 2004, reclamanta C.S. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr. 9450/8632 din 8 decembrie 2003, emisă de pârâtă și recunoașterea drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

În motivarea contestației, reclamanta a arătat că pârâta nu a luat în considerare toate actele dosarului.

A arătat că reclamanta în 1940, avea 7 ani și locuia cu părinții săi în localitatea Caliacra, așa cum rezultă din acte.

Că într-adevăr s-a născut la Pitești, în anul 1933, dar că mama sa a venit să nască în această localitate, dar s-a reîntors în Caliacra, unde locuia tatăl său și profesa, ca preot, iar ea, ca învățătoare.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1953 din 6 octombrie 2004, a admis acțiunea reclamantei C.S.

A anulat hotărârea nr. 9450/8632 din 8 decembrie 2003, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada cuprinsă între septembrie 1940 - martie 1945.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din declarațiile de avere din 9 septembrie 1940, rezultă că familia reclamantei, împreună cu reclamanta, a plecat din comuna Dragoș Vodă, județul Caliacra, în comuna Fetești, județul Ialomița, acest lucru reieșind și din situația de avere imobiliară rurală încheiată la 2 noiembrie 1940, precum și din celelalte dovezi administrate în cauză, respectiv adeverința emisă de Departamentul Cultelor nr. 8720/1959, din care rezultă că tatăl reclamantei a funcționat ca preot, din martie 1937, până la octombrie 1940, la Parohia Mînșorova - Caliacra și carnetul de muncă al mamei reclamantei, M.M.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta a susținut, în esență, că instanța de fond a ignorat prevederile Legii nr. 189/2000, acordând drepturile reclamantei, fără a exista la dosarul cauzei, dovezi concludente.

Mai mult decât atât, s-au luat în considerare înscrisuri a căror date nu corespund celor din copia de pe situația de avere a numitului G.M.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost completată și modificată, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.

Dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că în septembrie 1940, reclamanta, împreună cu părinții săi, M.G. și M.M., au fost strămutați din Caliacra, în localitatea Fetești, județul Ialomița, din motive etnice, ca urmare a schimbului de populație efectuat în urma Tratatului de la Craiova.

Astfel, din declarația de avere din 9 septembrie 1940 și din situația de avere imobiliară rurală încheiată la 2 noiembrie 1940, rezultă că familia reclamantei, împreună cu aceasta, a plecat din comuna Dragoș Vodă, județul Caliacra, în comuna Fetești.

Din adeverința emisă de Departamentul Cultelor de pe lângă Consiliul de Miniștri, emisă sub nr. 8720/1959, rezultă că tatăl reclamantei, M.G., a funcționat ca preot din martie 1937, până la 1 octombrie 1940, la Parohia Mînșorova - Caliacra, de la 1 octombrie 1940, la 1 octombrie 1942, la Parohia Vizureni Brăila, iar după 1942, la Parohia Fetești.

Din carnetul de muncă al mamei reclamantei, M.M., rezultă că aceasta a lucrat ca angajată la Școala Primară din comuna Srebarna, până în 1934 și din 1 septembrie 1934, până la 1 octombrie 1940, la Școala de copii mici Mînșorova - Caliacra.

Casa de Pensii a municipiului București a respins cererea reclamantei, pe considerentul că prenumele mamei nu corespunde celui din actele prezentate: M. ori Ma. și, de asemenea, că petenta s-a născut la Fetești. în 1933.

Or, prin sentința civilă nr. 2280 din 29 aprilie 2004, pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București, s-a admis cererea reclamantei și s-a dispus rectificarea actului de naștere al acesteia la rubrica prenumele mamei, în sensul consemnării prenumelui M., în loc de Ma.

Pentru considerentele expuse, se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1953 din 6 octombrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 aprilie 2005.