ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 482/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 31 din 18 februarie 2004 a Tribunalului Suceava, inculpata A.D.R. a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de pruncucidere, prevăzută de art. 177 C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de un an închisoare. În temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de un an și 6 luni. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, din ansamblul probatoriului administrat, următoarea situație de fapt: Inculpata A.D. are bunicii în municipiul Roman și în vacanțele școlare obișnuia să-i viziteze, rămânând mai multe zile la ei.

În vacanța de vară din cursul anului 2002, inculpata a mers la bunici unde a cunoscut un tânăr de 17 ani, cu care s-a împrietenit. Tânărul a invitat-o acasă și într-una din zile i-a propus să întrețină relații intime cu el, fapt pe care aceasta l-a acceptat. După câteva zile, inculpata s-a întors la părinți în municipiul Suceava, iar prietenul ei a plecat în București, astfel că cei doi nu s-au mai întâlnit. După aproximativ 4-5 luni de zile inculpata a constatat că îi crește burta, s-a dus la un control ginecologic, ocazie cu care a constatat că este însărcinată, având peste 4 luni și jumătate, motiv pentru care nu se mai putea interveni la o întrerupere de sarcină, astfel că medicul a sfătuit-o să-și anunțe părinții, lucru pe care aceasta nu l-a făcut, ci a mascat sarcina, îmbrăcându-se cu haine mai largi.

La data de 11 iulie 2003, inculpata a plecat împreună cu părinții săi, la bunici, în municipiul Roman, unde au rămas peste noapte, când a început să aibă dureri abdominale, iar a doua zi când părinții ei au invitat-o să meargă împreună cu ei la un prohod, aceasta a motivat că are diaree și a rămas acasă. În jurul orelor 9,00, timp în care era singură acasă, inculpata a născut, după care a înfășurat fătul într-un maieu, l-a băgat într-o sacoșă și l-a pus sub pat, într-o cameră situată la etaj. La data de 13 iulie 2003, părinții ei s-au întors în municipiul Suceava, ocazie cu care au luat-o și pe fiica lor. Inculpata a luat sacoșa cu fătul din camera în care a fost pusă, apoi a pus-o în portbagajul mașinii, iar când a ajuns acasă, a aruncat-o într-un container din apropierea blocului unde locuiește.

Deși numita a declarat că nu-și poate da seama dacă fătul s-a născut mort sau viu, din actele medicale a rezultat că fătul s-a născut viu și era viabil, iar moartea acestuia a fost violentă și s-a datorat unui stop respirator consecutiv unei asfixii mecanice prin sufocare, sau comprimare activă cu obiecte moi, în momentele următoare nașterii. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpata, solicitând desființarea parțială a sentinței, în sensul înlocuirii pedepsei închisorii cu măsura educativă a libertății supravegheate, prevăzută de art. 103 C. pen. Prin decizia penală nr. 155 din 17 mai 2004, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A.D.R., obligând-o să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Împotriva deciziei penale mai sus menționate inculpata a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și aplicarea măsurii educative prevăzute de art. 101 lit. b) și art. 103 C. pen. și anume libertatea supravegheată. Recursul este nefondat. Verificând actele și lucrările dosarului, respectiv probele administrate în cauză, atât în raport de criticile formulate cât și din oficiu, Curtea constată că instanțele de fond și de apel au reținute o stare de fapt corectă, pe care au calificat-o din punct de vedere juridic corespunzător, aplicând o pedeapsă just individualizată. Se constată că în cauză cele două instanțe au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 52 și 72 C. pen., și au ținut seama atât de pericolul social concret al faptei săvârșite cât și de datele ce caracterizează persoana inculpatei, criterii care exclud posibilitatea înlocuirii pedepsei închisorii cu măsura educativă a libertății supravegheate prevăzută de art. 103 C. pen.

În consecință, se apreciază că pedeapsa aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel este corespunzătoare cerințelor art. 72 C. pen., și va asigura și scopurile sancțiunii penale după cum o prevăd dispozițiile art. 52 C. pen. Ca atare, recursul inculpatei urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata A.D.R. împotriva deciziei penale nr. 155 din 17 mai 2004 a Curții de Apel Suceava. Obligă recurenta inculpată să plătească suma de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2005.