ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 482/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 31 din

18 februarie 2004 a Tribunalului Suceava, inculpata

A.D.R.

a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de

pruncucidere, prevăzută de art. 177 C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) C.

pen., la pedeapsa de un an închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen.,

s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen

de încercare de un an și 6 luni.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut, din ansamblul probatoriului administrat, următoarea

situație de fapt:

Inculpata A.D. are bunicii

în municipiul Roman și în vacanțele școlare obișnuia să-i viziteze, rămânând

mai multe zile la ei. În vacanța de vară din cursul anului 2002, inculpata a

mers la bunici unde a cunoscut un tânăr de 17 ani, cu care s-a împrietenit.

Tânărul a invitat-o acasă și într-una din zile i-a propus să întrețină relații

intime cu el, fapt pe care aceasta l-a acceptat. După câteva zile, inculpata

s-a întors la părinți în municipiul Suceava, iar prietenul ei a plecat în

București, astfel că cei doi nu s-au mai întâlnit. După aproximativ 4-5 luni de

zile inculpata a constatat că îi crește burta, s-a dus la un control

ginecologic, ocazie cu care a constatat că este însărcinată, având peste 4 luni

și jumătate, motiv pentru care nu se mai putea interveni la o întrerupere de

sarcină, astfel că medicul a sfătuit-o să-și anunțe părinții, lucru pe care

aceasta nu l-a făcut, ci a mascat sarcina, îmbrăcându-se cu haine mai largi.

La data de 11 iulie 2003,

inculpata a plecat împreună cu părinții săi, la bunici, în municipiul Roman,

unde au rămas peste noapte, când a început să aibă dureri abdominale, iar a

doua zi când părinții ei au invitat-o să meargă împreună cu ei la un prohod,

aceasta a motivat că are diaree și a rămas acasă. În jurul orelor 9,00, timp în

care era singură acasă, inculpata a născut, după care a înfășurat fătul într-un

maieu, l-a băgat într-o sacoșă și l-a pus sub pat, într-o cameră situată la

etaj.

La data de 13 iulie 2003,

părinții ei s-au întors în municipiul Suceava, ocazie cu care au luat-o și pe

fiica lor. Inculpata a luat sacoșa cu fătul din camera în care a fost pusă,

apoi a pus-o în portbagajul mașinii, iar când a ajuns acasă, a aruncat-o

într-un container din apropierea blocului unde locuiește.

Deși numita a declarat că

nu-și poate da seama dacă fătul s-a născut mort sau viu, din actele medicale a

rezultat că fătul s-a născut viu și era viabil, iar moartea acestuia a fost

violentă și s-a datorat unui stop respirator consecutiv unei asfixii mecanice

prin sufocare, sau comprimare activă cu obiecte moi, în momentele următoare

nașterii.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat apel inculpata, solicitând desființarea parțială a sentinței, în

sensul înlocuirii pedepsei închisorii cu măsura educativă a libertății

supravegheate, prevăzută de art. 103 C. pen.

Prin decizia penală nr. 155

din 17 mai 2004, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, apelul declarat

de inculpata A.D.R., obligând-o să plătească statului suma de 1.200.000 lei

cheltuieli judiciare.

Împotriva deciziei penale

mai sus menționate inculpata a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și

aplicarea măsurii educative prevăzute de art. 101 lit. b) și art. 103 C. pen.

și anume libertatea supravegheată.

Recursul este nefondat.

Verificând actele și

lucrările dosarului, respectiv probele administrate în cauză, atât în raport de

criticile formulate cât și din oficiu, Curtea constată că instanțele de fond și

de apel au reținute o stare de fapt corectă, pe care au calificat-o din punct

de vedere juridic corespunzător, aplicând o pedeapsă just individualizată.

Se constată că în cauză cele

două instanțe au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 52 și 72 C. pen.,

și au ținut seama atât de pericolul social concret al faptei săvârșite cât și

de datele ce caracterizează persoana inculpatei, criterii care exclud

posibilitatea înlocuirii pedepsei închisorii cu măsura educativă a libertății

supravegheate prevăzută de art. 103 C. pen.

În consecință, se apreciază

că pedeapsa aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel este

corespunzătoare cerințelor art. 72 C. pen., și va asigura și scopurile

sancțiunii penale după cum o prevăd dispozițiile art. 52 C. pen.

Ca atare, recursul

inculpatei urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 189

și urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpata A.D.R. împotriva deciziei penale nr. 155 din 17

mai 2004 a Curții de Apel Suceava.

Obligă recurenta inculpată

să plătească suma de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 ianuarie 2005.