ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6937/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 4 iunie 2003, la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, sub nr. 700, venită prin declinarea de competență, conform

sentinței civile nr. 717, pronunțată la 21 mai 2003, de Tribunalul Harghita,

reclamantul B.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție

Județeană Harghita și Inspectoratul General București, anularea dispoziției nr.

0795 din 28 februarie 2003, ca nelegală și repunerea în funcția avută, cu toate

drepturile aferente.

În motivarea acțiunii, s-a

susținut de către reclamant, că prin actul a cărei anulare o solicită, i s-a

aplicat sancțiunea disciplinară a destituirii din funcția publică avută, acea

de agent șef adjunct de poliție din cadrul Poliției orașului Băile Tușnad,

județul Harghita.

S-a mai precizat că sancțiunea

pentru abaterea reținută, aceea de-a fi lăsat armamentul și muniția din dotare,

într-o altă cameră, decât cea destinată, deși ușa era închisă, este mult prea

severă și disproporționată, în raport cu pericolul social.

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin

sentința nr. 249, pronunțată la 8 septembrie 2003, a respins acțiunea, reținând

că reclamantul a fost sancționat potrivit art. 58 lit. g) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, pentru comportare necorespunzătoare, care a adus

atingere onoarei, probității profesionale și prestigiului instituției, abateri

ce se regăsesc în cuprinsul art. 57 lit. a) din același act normativ.

În ce privește

individualizarea sancțiunii, instanța a reținut că reclamantul nu s-a aflat la

prima abatere, fiind sancționat și cu alte ocazii, acestea fiind stabilite

gradual.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, reclamantul, invocând nelegalitatea, susținând în motivarea

acestuia, că nu i-a fost adusă la cunoștință dispoziția de încetare a

raporturilor de muncă, încălcându-se dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990,

că instanța nu a făcut nici o cercetare de fond a drepturilor principale și

compensatorii pe care le-a pierdut, ceea ce impunea casarea, cu trimitere spre

rejudecare.

De asemenea, s-a mai

precizat că instanța de fond a reținut o stare de fapt greșită și că sancțiunea

este mult prea gravă, față de calificativele obținute în activitatea

profesională.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, analizând actele dosarului, urmează să constate că hotărârea

pronunțată este legală și temeinică.

Referitor la prima critică,

Curtea urmează să constate că recurentului i-a fost adus la cunoștință prin

adresa nr. S/21068 din 27 februarie 2003, despre încetarea raporturilor de

muncă, precum și împrejurarea că i-a fost respinsă contestația, în baza dispozițiilor

Inspectoratului General al Poliției Române, nr. 0795 din 28 februarie 2003, pentru

care a semnat confirmare de comunicare acestor acte, aspecte pe care instanța

le-a reținut.

În ce privește critica de

fond, rezultă că sancțiunea disciplinară, care a stat la baza emiterii actului

atacat, nu este disproporționată în raport cu pericolul social al abaterii,

instanța având în vedere că recurentului i-au mai fost aplicate și alte măsuri

sancționatorii.

Astfel, în perioada anilor

1995 - 1998, recurentul a fost sancționat disciplinar de două ori, cu mustrare

pentru compromiterea onoarei și demnității militare, prin consum exagerat de alcool

în afara orelor de serviciu, dar îmbrăcat în ținută militară și cu „amânarea

înaintării în gradul următor, pe o perioadă de doi ani”.

În atare împrejurare, Înalta

Curte de Casație și Justiție urmează să constate că actele atacate întrunesc

condițiile de legalitate și că recursul de față este nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

B.V. împotriva sentinței civile nr. 249 din 8 septembrie 2003 a Curții de Apel

Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 septembrie 2004.