ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3230/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 10 din 13

ianuarie 2004, Tribunalul Dâmbovița a respins, ca neîntemeiată, contestația la

executare formulată de condamnatul L.I., împotriva sentinței penale nr. 89 din

26 octombrie 1999 a Tribunalului Vâlcea, definitivă.

Pentru pronunțarea acestei sentințe,

prima instanță a reținut că, pentru condamnatul L.I., Tribunalul Dâmbovița,

prin sentința penală nr. 393 din 5 septembrie 2003, s-a mai pronunțat cu

privire la o altă contestație admisă, în sensul că s-a descontopit pedeapsa

rezultantă de 23 ani și 4 luni închisoare, în pedepsele componente de 20 ani

închisoare, aplicată pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, 7 ani

închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie și 5 ani închisoare, pentru

infracțiunea de distrugere (redusă la ½ conform legii de grațiere nr.

137/1997) și 5 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art.

323 alin. (1) și (2) C. pen., precum și 3 ani și 6 luni închisoare plus un spor

de 3 ani și respectiv 4 luni închisoare.

S-a descontopit și pedeapsa de 3 ani

și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 316/1998 a Judecătoriei

Sibiu în pedepsele componente, respectiv 2 a câte 3 ani și una de 3 ani și 2

luni închisoare și în sporul de 4 luni închisoare, aplicate pentru comiterea

unor infracțiuni de tâlhărie.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002 s-a constatat grațiat și restul de ½ rămas după prima grațiere

aplicată conform Legii nr. 137/1997.

S-au recontopit celelalte pedepse

negrațiate și s-a dispus executarea celei mai grele de 20 de ani închisoare la

care s-a adăugat sporul de 3 ani și 4 luni, așa încât contestatorul are de

executat o pedeapsă de 23 de ani și 4 luni închisoare, în care sens s-a dispus

anularea vechiului mandat și emiterea unui nou mandat de executare.

Prin contestația formulată

condamnatul L.I. a cerut înlăturarea sporurilor de pedeapsă, aceasta nefiind

posibil pe calea contestației făcută în temeiul art. 465 lit. d) C. proc. pen.

Având în vedere că instanța are de

rezolvat contestația, nu poate modifica și sporurile aplicate prin hotărârile

anterioare definitive și intrate în puterea lucrului judecat, Curtea de Apel

Ploiești prin decizia nr. 91 din 27 februarie 2004 a considerat că în mod

corect Tribunalul Dâmbovița a respins contestația la executare, ca

neîntemeiată, astfel că s-a respins, ca nefondat și apelul declarat de

contestator.

Împotriva deciziei nr. 91 din 27

februarie 2004 a Curții de Apel Ploiești a declarat recurs condamnatul L.I.

solicitând din nou ca, în baza dispozițiilor art. 461 lit. c) și d) C. proc.

pen., să fie descontopite pedepsele, aplicată grațierea și înlăturate sporurile

aplicate ca urmare a contopirilor de pedepse.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, verificând actele dosarului, constată că hotărârile primei

instanțe și a instanței de control judiciar sunt temeinice și legale, nefiind

aplicabile dispozițiile art. 461 lit. c) și d) C. proc. pen.

Cum ambele instanțe au examinat

contestația la executare și cererea formulată de contestator, în raport de

cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 461 C. proc. pen., și nu au

regăsit motivul invocat de condamnat, pe deplin justificat au respins

contestația respectivă.

Ca atare și recursul va fi respins,

ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și prevederile art. 192 C.

proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul L.I. împotriva deciziei penale nr. 91 din 27 februarie

2004 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 iunie 2004.