ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6654/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 24 noiembrie 2004, Curtea de Apel Timișoara luând în examinare legalitatea și temeinicia, instanța a considerat că este necesară menținerea în continuare a măsurii arestării preventive a inculpatului, raportat la faptul că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere cu ocazia arestării acestuia. Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs cerând punerea sa în libertate, întrucât deși a fost condamnat de instanța de fond, prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată. Analizând motivul de recurs formulat, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente. Examinând temeinicia măsurii prelungirii arestării preventive a inculpatului se constată că sub acest aspect încheierea atacată este conformă cu lege.

Astfel, potrivit art. 155 alin. (1) C. proc. pen., durata arestării inculpatului poate fi prelungită în caz de necesitate și motivat. Așa cum rezultă din actele dosarului inculpatul a fost reținut la data de 17 noiembrie 2003 și arestat la 18 noiembrie 2003, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din același C. pen. Or, potrivit art. 148 lit. b) C. proc. pen., măsura poate fi luată și când inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, iar lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, iar potrivit art. 148 lit. f) în cazul în care inculpatul este recidivist.

În raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite, încercarea inculpatului de a zădărnici aflarea adevărului și nu în ultimul rând persoana inculpatului care este recidivist, Curtea constată că, prelungirea arestării preventive cu 30 zile este legală și temeinică. În consecință, Curtea urmează a respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpat potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.P. împotriva încheierii din 24 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 10313/2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 decembrie 2004.