ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3513/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 13 august 2003,

pronunțată în dosarul 3698/P/2003, Curtea de Apel Timișoara, a dispus printre

altele, în baza art. 160

d

C. proc. pen., prelungirea arestării

preventive a inculpatului R.I. pe o durată de 30 de zile, începând cu data

pronunțării și până la 11 septembrie 2003.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut, în esență, că este necesară menținerea în

continuare a măsurii arestării preventive a inculpatului, raportat la faptul că

nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere cu ocazia arestării inculpatului.

Împotriva acestei încheieri

inculpatul a declarat recurs prin care a solicitat judecarea în stare de

libertate întrucât ceilalți coinculpați sunt liberi, iar cu privire la

vinovăția sa sunt dubii.

Recursul este inadmisibil.

Așa cum rezultă din actele

dosarului, inculpatul R.I. a fost condamnat, alături de alți inculpați, la

pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi,

prin sentința penală nr. 120 din 24 aprilie 2003, sentință apelată de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Arad, partea civilă D.G.F.P Arad și inculpatul R.I.

Potrivit art. 160

d

C.

proc. pen., dacă inculpatul a fost condamnat de instanța de fond la pedeapsa

închisorii sau detenției pe viață, dispunându-se arestarea sau prelungirea

arestării prin hotărâre, la termenul fixat conform art. 375 alin. (1) pentru

judecarea apelului sau la termenul fixat, conform art. 385

12

alin.

(1) C. proc. pen., pentru judecarea recursului, instanța verifică, din oficiu,

legalitatea arestării și dispune, prin încheiere motivată, prelungirea sau

revocarea acestei măsuri.

Aliniatul 2 din același articol

prevede că în cazul în care s-a dispus arestarea preventivă, în cursul

judecării apelului sau recursului, se aplică în mod corespunzător dispozițiile art.

160

d

și art. 160

c

alin. (1), care se referă la posibilitatea

ca încheierile să fie atacate cu recurs; pentru încheierile menționate în

aliniatul 1 al art. 160

d

C. proc. pen., prin care instanța de apel

sau de recurs dispune prelungirea sau revocarea arestării, nu este prevăzută o

asemenea cale de atac.

Așa fiind, și cum prin art. 160

c

alin. (1) C. proc. pen., modificat prin O.U.G nr. 66 din 10 iulie 2003, se

prevede că poate fi atacată cu recurs încheierea primei instanțe, prin care s-a

dispus asupra prelungirii arestării, este evident că pentru încheierea

pronunțată în aceeași materie de instanța de apel sau de recurs legiuitorul nu

a considerat necesară această cale de atac din moment ce nu a reglementat

posibilitatea de a fi exercitată.

De altfel, o încheiere a instanței

de recurs privind prelungirea arestării nu este susceptibilă de a fi atacată cu

recurs și pentru că o asemenea posibilitate ar impune investirea unei instanțe

ierarhic superioare celei firești, cu calea de atac a recursului, ceea ce ar fi

inadmisibil, întrucât în acest mod s-ar încălca normele legale referitoare la

competența instanțelor.

Inadmisibilitatea unei alte

interpretări decât aceea care reiese din prevederile art. 160

d

,

corelate cu cele ale art. 160

c

alin. (1) C. proc. pen., mai este

impusă și de reglementarea de ansamblu C. proc. pen., din care se degajă

principiul că recursul împotriva încheierilor se judecă întotdeauna de instanța

firească de recurs, indiferent dacă această cale de atac poate fi exercitată

separat sau numai odată cu fondul.

În consecință, constatându-se inadmisibilitatea

recursului declarat, acesta urmează a fi respins, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) din

același Cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul R.I., împotriva încheierii din 13 august 2003, pronunțată de Curtea

de Apel Timișoara, în dosarul nr. 3698/P/2003, ca inadmisibil.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000

lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 20

august 2003.