ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1130/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 27 octombrie 2003, reclamanta R.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 12338 din 17 octombrie 2003, a Casei Județene de Pensii Constanța și recunoașterea calității de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a născut la 13 mai 1937, în localitatea Enigea, Bulgaria, conform certificatului de naștere emis de fostul Consiliu Popular al comunei Cogealac și certificatului de botez eliberat de Parohia Biserica Sf. Alexandru din comuna Enigea, Plasa Stejaru, județul Caliacra. La acea dată, mama sa trăia în concubinaj, căsătorindu-se la 1 noiembrie 1938, conform actului emis de Serviciul Stării Civile Enigea, județul Caliacra.

La sfârșitul anului 1940, reclamanta împreună cu familia, compusă din mama sa și bunicul său, au fost strămutați ca urmare a Tratatului de la Craiova, în localitatea Cogealac. Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 1/CA din 12 ianuarie 2004, a admis acțiunea promovată de reclamantă, a anulat hotărârea nr. 12338 din 17 octombrie 2003 a Casei Județene de Pensii Constanța, obligând-o să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a făcut dovada strămutării în altă localitate, pentru motive etnice, cu declarațiile autentificate ale martorilor T.I., C.C. și R.C. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Constanța, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice.

Recurenta a susținut în esență, că reclamanta nu a făcut dovada strămutării din motive etnice, întrucât din declarația și situația de avere imobiliară rurală, singura persoană strămutată, apare H.C., bunicul din partea tatălui reclamantei, iar la rubrica numele și vârsta fiecărui copil, apare mențiunea „n-are”. Iar în mod firesc, tatăl reclamantei, din moment ce era căsătorit și avea propria familie, trebuia să aibă o declarație de avere proprie. Pe de altă parte, reclamanta nu face dovada filiației față de C.A. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, modificată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a fost strămutată în altă localitate, din motive etnice, ori în cauză s-a făcut dovada că reclamanta îndeplinește aceste condiții.

Potrivit art. 6 1 din Legea nr. 189/2000, dovedirea situației prevăzută de art. 1 din aceeași lege, se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege. În cauză din certificatul de naștere eliberat sub nr. 4326 din 26 iulie 1974, de Consiliul Popular al comunei Cogealac, județul Constanța și certificatul de botez eliberat de Parohia Bisericii Sf. Alexandru din comuna Enigea, județul Caliacra - Bulgaria, rezultă fără echivoc că intimata R.E. s-a născut în Bulgaria, la data de 13 mai 1937, mama acesteia numindu-se B.O., căsătorită C. Cele rezultate din actele de stare civilă sus-menționate se coroborează cu declarațiile martorilor T.I.

și C.C. care, audiate în instanță, au arătat că mama intimatei, respectiv B.O. s-a căsătorit, ulterior nașterii intimatei, cu C.A., fiul lui H.C., cel care a dat declarația menționată mai sus, iar în anul 1940, când intimata-reclamantă avea trei ani, au fost strămutați din Bulgaria, în România, reclamanta, mama sa (C.O.), tatăl său (C.A.) și bunicul său (H.C.). Așa fiind, se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 1/CA din 12 ianuarie 2004, a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2005.