ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1130/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 27 octombrie 2003,

reclamanta R.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 12338 din 17 octombrie 2003,

a Casei Județene de Pensii Constanța și recunoașterea calității de beneficiară

a prevederilor Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că s-a născut la 13 mai 1937, în localitatea Enigea,

Bulgaria, conform certificatului de naștere emis de fostul Consiliu Popular al

comunei Cogealac și certificatului de botez eliberat de Parohia Biserica Sf.

Alexandru din comuna Enigea, Plasa Stejaru, județul Caliacra.

La acea dată, mama sa trăia

în concubinaj, căsătorindu-se la 1 noiembrie 1938, conform actului emis de

Serviciul Stării Civile Enigea, județul Caliacra.

La sfârșitul anului 1940,

reclamanta împreună cu familia, compusă din mama sa și bunicul său, au fost

strămutați ca urmare a Tratatului de la Craiova, în localitatea Cogealac.

Curtea de Apel Constanța, secția

de contencios administrativ, prin sentința nr. 1/CA din 12 ianuarie 2004, a

admis acțiunea promovată de reclamantă, a anulat hotărârea nr. 12338 din 17

octombrie 2003 a Casei Județene de Pensii Constanța, obligând-o să recunoască

reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că reclamanta a făcut dovada strămutării în altă

localitate, pentru motive etnice, cu declarațiile autentificate ale martorilor

T.I., C.C. și R.C.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Constanța, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinice.

Recurenta a susținut în

esență, că reclamanta nu a făcut dovada strămutării din motive etnice, întrucât

din declarația și situația de avere imobiliară rurală, singura persoană

strămutată, apare H.C., bunicul din partea tatălui reclamantei, iar la rubrica

numele și vârsta fiecărui copil, apare mențiunea „n-are”.

Iar în mod firesc, tatăl

reclamantei, din moment ce era căsătorit și avea propria familie, trebuia să

aibă o declarație de avere proprie.

Pe de altă parte, reclamanta

nu face dovada filiației față de C.A.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 1

lit. c) din O.G. nr. 105/1999, modificată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază

de prevederile acestui act normativ, persoana care, în perioada 6 septembrie

1940 - 6 martie 1945, a fost strămutată în altă localitate, din motive etnice,

ori în cauză s-a făcut dovada că reclamanta îndeplinește aceste condiții.

Potrivit art. 6

1

din Legea nr. 189/2000, dovedirea situației prevăzută de art. 1 din aceeași

lege, se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la

cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este

posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

În cauză din certificatul de

naștere eliberat sub nr. 4326 din 26 iulie 1974, de Consiliul Popular al

comunei Cogealac, județul Constanța și certificatul de botez eliberat de

Parohia Bisericii Sf. Alexandru din comuna Enigea, județul Caliacra - Bulgaria,

rezultă fără echivoc că intimata R.E. s-a născut în Bulgaria, la data de 13 mai

1937, mama acesteia numindu-se B.O., căsătorită C.

Cele rezultate din actele de

stare civilă sus-menționate se coroborează cu declarațiile martorilor T.I. și C.C.

care, audiate în instanță, au arătat că mama intimatei, respectiv B.O. s-a

căsătorit, ulterior nașterii intimatei, cu C.A., fiul lui H.C., cel care a dat

declarația menționată mai sus, iar în anul 1940, când intimata-reclamantă avea

trei ani, au fost strămutați din Bulgaria, în România, reclamanta, mama sa (C.O.),

tatăl său (C.A.) și bunicul său (H.C.).

Așa fiind, se constată că

instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care

se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 1/CA din

12 ianuarie 2004, a Curții de Apel Constanța, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 februarie 2005.