ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7586/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 29 octombrie 2003, reclamantul C.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 10828 din 26 august 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Constanța, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamantul arată că netemeinic și nelegal nu s-a avut în vedere că a fost supus schimbării de populație, intervenit în baza Tratatului dintre România și Bulgaria, de la Craiova.

Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 31 din 9 februarie 2004, a respins excepția inadmisibilității acțiunii și a admis acțiunea, în sensul că a stabilit calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru reclamant, pentru perioada 15 septembrie 1940 – 6 martie 1945, urmând ca drepturile să i se acorde începând cu 1 octombrie 2002. Instanța a reținut din probele administrate, că reclamantul s-a născut la 29 ianuarie 1935, în localitatea Ceairlighiol și că în baza Tratatului încheiat la 6 septembrie 1940, la Craiova, între România și Bulgaria, a fost strămutat, împreună cu familia sa, din localitatea de naștere, în județul Tulcea, în luna septembrie 1940. Pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța a declarat recurs împotriva sentinței, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în ce privește data acordării drepturilor pretinse de reclamant.

Susține că drepturile trebuiau acordate de la data îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege și anume, de când reclamantul a prezentat dovada privind reconstituirea actului de naștere al tatălui său, nu de la o dată anterioară. Recursul este nefondat. Conform prevederilor art. 6 1 din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost introdus prin Legea nr. 319/2002, „Dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1, se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege”. Cu înscrisuri oficiale și cu declarații autentificate date de martorii C.C.

și A.G., intimatul a căutat să dovedească atât faptul că a fost strămutat în altă localitate, decât cea de domiciliu, cât și împrejurarea că părinții săi s-au numit și J., dar și C. În situația în care considera că nu este lămurită legătura de rudenie a intimatului, cu aceștia, recurenta trebuia să solicite intimatului, să prezinte dovezi suplimentare în acest sens, mai ales că acesta avea o astfel de posibilitate, fiind în posesia sentinței civile nr. 90 din 4 februarie 1960, pronunțată de Tribunalul Popular al raionului Istria, din care rezultă că numele părinților săi a fost rectificat din J., în C. Ca atare, corect instanța de fond a dispus ca acordarea drepturilor să se facă începând cu data de 1 octombrie 2002, conform prevederilor art. 5 din O.G.

nr. 105/1999, ținându-se cont că cererea a fost depusă la recurentă, la data de 2 septembrie 2002. Astfel fiind, reținându-se că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, se va respinge recursul, ca nefondat, în temeiul art. 7 din O.G. nr. 105/1999 și art. 212 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 31/CA din 9 februarie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2004.