ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5434/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 164 din 11 februarie 2003, pronunțată de Tribunalul

București, secția a III-a civilă, s-a respins ca neîntemeiată cererea

reclamantei G.E. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul de Interne.

Instanța de fond a reținut că, prin acțiune

reclamanta G.E. a chemat în judecată pârâtul Ministerul de Interne pentru a fi

tras la răspundere și pentru sancționarea și demiterea reprezentanților

acestuia.

În esență, reclamanta și-a motivat cererea

învederând că în luna septembrie 1995 pârâtul i-a provocat o cădere teleghidată

pe o denivelare de teren la plecarea sa din Institutul L. Pasteur, cădere ce

i-a traumatizat picioarele și i-a degradat iremediabil îmbrăcămintea, căderi de

aceeași natură fiindu-i provocate și la datele de 19 august 1997 și 2 mai 2002.

S-a mai susținut că abuzurile comise de pârât au

mai constat în bruiajul cibernetic al muncii reclamantei, al funcției sale

cerebrale, în poluarea sonoră și atmosferică prin miasme pestilențiale

teleghidate.

În drept s-au invocat numai prevederile art. 112

C. proc. civ., astfel că din punct de vedere juridic s-a reținut că pretențiile

reclamantei nu sunt justificate.

De asemenea, precizarea făcută în sensul că nu

solicită despăgubiri, ci tragerea la răspundere a Ministerului de Interne și

sancționarea cu închisoarea și demiterea reprezentanților acestuia a făcut

imposibilă încadrarea în drept a acțiunii reclamantei, ceea ce a dus la

pronunțarea soluției deja arătată.

Prin apelul declarat de către reclamantă

împotriva acestei hotărâri se critică soluția instanței de fond pentru faptul

că reprezentanții pârâtului nu au fost sancționați penal, că s-a ignorat

cererea sa prin care a solicitat transpunerea cauzei la secția penală pentru a

se da eficiență dispozițiilor Codului penal.

După acordarea mai multor termene de judecată,

la 5 noiembrie 2003, instanța de apel a constatat lipsa nejustificată a

părților legal citate și față de împrejurarea că nici una nu a solicitat

judecarea cauzei în lipsă, față de prevederile art. 242 pct. 2 C. proc. civ.

s-a suspendat judecata.

Împotriva încheierii din 5 noiembrie 2003

pronunțată de Curtea de Apel București în termen legal a declarat recurs

reclamanta G.E., arătând în esență că în mod greșit s-a suspendat judecarea

apelului, în condițiile în care ea nu a fost citată pentru termenul respectiv.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce

urmează:

Potrivit art. 85 C. proc. civ., judecătorul nu

poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților,

afară numai dacă legea nu dispune altfel.

Amânarea judecății este obligatorie, dacă partea

care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub

pedeapsa nulității ( art. 107 C. proc. civ.).

Hotărârea pronunțată prin încălcarea

menționatelor dispoziții legale imperative, și, prin aceasta, a unor principii

fundamentale ale procesului civil: al contradictorialității și al dreptului de

apărare, este nulă.

Conform art. 153 alin. (1) C. proc.

civ....”partea care a fost prezentă la o înfățișare, ea însăși sau prin

mandatar, chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaște termenul, nu va fi

citată în tot cursul judecării la acea instanță, prezumându-se că ea cunoaște

termenele ulterioare”.

În speță se constată că reclamanta

recurentă a fost prezentă în instanța de apel la ședința din 14 mai 2003 (dosar

1000/2003), când cauza s-a amânat la un alt termen de judecată pentru lipsă de

procedură cu intimatul Ministerul Administrației și Internelor, termen luat în

cunoștință de către aceasta, împrejurare față de care instanța nu mai avea

obligația să o citeze.

Deoarece la termenul din 5 noiembrie 2003

părțile au lipsit nejustificat, reclamanta având termen în cunoștință și

pârâtul fiind legal citat, nesolicitându-se judecarea în lipsă, corect s-a

suspendat judecarea apelului în temeiul art. 242 pct.2 C. proc. civ., critica

formulată de recurentă fiind nefondată.

În consecință, pentru considerentele arătate se

va respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanta G.E. împotriva încheierii din 5 noiembrie 2003 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. 1000/2003.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 octombrie 2004.