ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2284/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 30 iunie 2000, reclamanta S.M. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul de

Interne, solicitând anularea hotărârii nr. 58883 din 6 iunie 2000, prin care

s-a menținut măsura retrogradării din funcția de șef birou, în funcția de

ofițer specialist I.

Reclamanta a mai solicitat

și obligarea pârâtului la 1,2 milioane lei lunar, cu titlu de daune materiale,

începând cu 1 mai 2000, precum și la daune morale în valoare de 100.000.000

lei.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că este maior în cadrul Direcției Generale Pașapoarte,

Străini și Probleme Migrări - Direcția pentru Străini și că prin Ordinul nr. 269

din 1 mai 2000 a fost destituită din funcția de șef birou, pentru modul greșit

în care a soluționat dosarul cetățeanului străin M.T.

S-a mai susținut că în urma

contestării ordinului în procedura prealabilă, Corpul de Control al

Ministerului de Interne a constatat nelegalitatea măsurii, dispunând anularea

acestuia, la data de 26 mai 2000, iar la 6 iunie 2000 s-a revenit asupra

acestei din urmă măsuri, hotărându-se retrogradarea în funcție.

Curtea de Apel București,

secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1129 din 25

septembrie 2000, a respins acțiunea reclamantei, ca inadmisibilă, apreciind că

ordinul atacat se încadrează în categoria actelor de comandament militar.

Curtea Supremă de Justiție,

secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 2925 din 5 octombrie 2001,

a admis recursul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe, a casat hotărârea

atacată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

După rejudecare, prin

sentința civilă nr. 637 din 18 iunie 2001, a fost respinsă acțiunea, ca

neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta.

Curtea Supremă de Justiție,

secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 2125 din 3 iunie 2003, a

admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, la

aceeași curte de apel, în vederea administrării de noi probe.

Astfel învestită, Curtea de

Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 400

din 25 februarie 2004, a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată

de pârâtă și a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei ultime

hotărâri a declarat recurs, reclamanta S.M.

Recurenta-reclamantă, fără a

structura motivele de recurs, a susținut că hotărârea atacată este greșită,

formulând, în esență, următoarele critici:

- instanța a apreciat greșit

că actul întocmit de Corpul de control este revocabil, în realitate acesta

fiind un act administrativ cu caracter jurisdicțional și, deci, irevocabil;

- actele depuse la dosar, de

pârât, pe care instanța le-a avut în vedere la pronunțarea soluției, au fost

întocmite ulterior luării măsurii de revenire la sancțiunea retrogradării în

funcție.

- instanța a reținut greșit

că reclamanta a încălcat Ordinul nr. 251 din 23 decembrie 1999 al șefului

Direcției Generale de Pașapoarte, Străini și Probleme de Migrări și cap. X din

Metodologia de lucru a formațiunilor teritoriale pe linie de străini.

Recursul este nefondat.

Prin Ordinul nr. 269 din 1

mai 2000, al șefului Direcției Generale de Pașapoarte, Străini și Probleme de

Migrări, reclamanta a fost destituită din funcția de șef birou și numită în

funcția de ofițer specialist I, pentru modul defectuos în care a soluționat

dosarul cetățeanului sirian M.T.

Corpul de Control al

Ministerului de Interne, în urma verificărilor efectuate cu ocazia soluționării

contestației formulate de reclamantă, a propus să se revină la măsura de

retrogradare din funcția de șef birou și înlocuirea acestei măsuri, cu

sancționarea cu avertisment.

Propunerea a fost aprobată

la 31 mai 2000, de către Secretarul de stat, pentru ministrul de interne, a

fost comunicată Serviciului Personal și Învățământ, fără, însă, a fi emis un

ordin în acest sens, care să-l anuleze, totodată, pe cel inițial.

La 6 iunie 2000, prin adresa

nr. 58883, i s-a comunicat reclamantei, că, urmare a reanalizării raportului

Corpului de Control, de către ministrul de interne, s-a hotărât să rămână

valabilă măsura dispusă inițial.

Răspunsul dat de o

autoritate administrativă unei plângeri prealabile, în speță raportul Corpului

de Control, prin care s-a propus anularea Ordinului nr. 269/2000, nu este un

act administrativ jurisdicțional, cum susține recurenta, întrucât nu suntem în

prezența unui act emis în urma unei proceduri speciale guvernate de principii

similare procedurii judiciare.

Faptul că ministrul de

interne a infirmat decizia locțiitorului său, pentru motive de oportunitate, se

încadrează în limitele principiului revocabilității actelor administrative.

În ceea ce privește

susținerea recurentei, că înscrisurile depuse la dosar de pârâtă, au fost

întocmite ulterior luării măsurii de revenire la sancțiunea retrogradării în

funcție, se constată că instanța de fond, în mod corect nu a primit acest punct

de vedere.

Astfel, din actele depuse la

dosar (adresa nr. S 35/73 din 6 iunie 2000, adresa nr. S 60.214 din 4 iulie

2000), rezultă, fără echivoc, că raportul din 6 iulie 2000 este un raport

comun, cu concluzii, măsura luată de ministrul de interne, de menținere a

sancțiunii de retrogradare în funcție, fiind luată în baza raportului nr. S

35.149 din 25 mai 2000.

Prezentând succint motivele

care au dus la emiterea ordinului prin care reclamanta a fost retrogradată din

funcție, instanța de fond a reținut corect că aceasta a încălcat Ordinul nr. 251

din 23 decembrie 1999, în condițiile în care a întocmit un raport cu noi

propuneri în ceea ce privea situația cetățeanului străin M.T., pe care l-a

înaintat conducerii Direcției pentru Străini, fără a-l mai prezenta șefului său

nemijlocit.

Mai mult, aceasta nu a mai

efectuat demersurile pentru ca interdicția de intrare în țară a cetățeanului

sirian să devină operațională, cu toate că nu erau îndeplinite condițiile

necesare revocării acestui act administrativ prevăzute de ordinul menționat.

Pe de altă parte,

într-adevăr, recurenta-reclamantă a ignorat prevederile cap. X din Metodologia

de lucru a formațiunilor teritoriale pe linie de străini, în condițiile în care

cetățeanul străin a încălcat în mod repetat dispozițiile Legii nr. 25/1969

privind regimul străinilor în România.

În consecință, hotărârea

pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.

În plus, față de solicitarea

reclamantei, de reintegrare în funcția avută anterior, din actele depuse la

dosar reiese că funcția deținută de aceasta, anterior retrogradării, nu se mai

regăsește în statutul de organizare al instituției.

Față de considerentele

expuse, recursul declarat în cauză se privește ca nefondat și urmează a fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de S.M. împotriva sentinței nr. 400 din 25 februarie 2004, a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 aprilie 2005.