ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2284/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 30 iunie 2000, reclamanta S.M. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul de Interne, solicitând anularea hotărârii nr. 58883 din 6 iunie 2000, prin care s-a menținut măsura retrogradării din funcția de șef birou, în funcția de ofițer specialist I. Reclamanta a mai solicitat și obligarea pârâtului la 1,2 milioane lei lunar, cu titlu de daune materiale, începând cu 1 mai 2000, precum și la daune morale în valoare de 100.000.000 lei. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este maior în cadrul Direcției Generale Pașapoarte, Străini și Probleme Migrări - Direcția pentru Străini și că prin Ordinul nr. 269 din 1 mai 2000 a fost destituită din funcția de șef birou, pentru modul greșit în care a soluționat dosarul cetățeanului străin M.T.

S-a mai susținut că în urma contestării ordinului în procedura prealabilă, Corpul de Control al Ministerului de Interne a constatat nelegalitatea măsurii, dispunând anularea acestuia, la data de 26 mai 2000, iar la 6 iunie 2000 s-a revenit asupra acestei din urmă măsuri, hotărându-se retrogradarea în funcție. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1129 din 25 septembrie 2000, a respins acțiunea reclamantei, ca inadmisibilă, apreciind că ordinul atacat se încadrează în categoria actelor de comandament militar. Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 2925 din 5 octombrie 2001, a admis recursul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe, a casat hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

După rejudecare, prin sentința civilă nr. 637 din 18 iunie 2001, a fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta. Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 2125 din 3 iunie 2003, a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași curte de apel, în vederea administrării de noi probe. Astfel învestită, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 400 din 25 februarie 2004, a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă și a respins acțiunea, ca neîntemeiată. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, reclamanta S.M.

Recurenta-reclamantă, fără a structura motivele de recurs, a susținut că hotărârea atacată este greșită, formulând, în esență, următoarele critici: - instanța a apreciat greșit că actul întocmit de Corpul de control este revocabil, în realitate acesta fiind un act administrativ cu caracter jurisdicțional și, deci, irevocabil; - actele depuse la dosar, de pârât, pe care instanța le-a avut în vedere la pronunțarea soluției, au fost întocmite ulterior luării măsurii de revenire la sancțiunea retrogradării în funcție. - instanța a reținut greșit că reclamanta a încălcat Ordinul nr. 251 din 23 decembrie 1999 al șefului Direcției Generale de Pașapoarte, Străini și Probleme de Migrări și cap. X din Metodologia de lucru a formațiunilor teritoriale pe linie de străini.

Recursul este nefondat. Prin Ordinul nr. 269 din 1 mai 2000, al șefului Direcției Generale de Pașapoarte, Străini și Probleme de Migrări, reclamanta a fost destituită din funcția de șef birou și numită în funcția de ofițer specialist I, pentru modul defectuos în care a soluționat dosarul cetățeanului sirian M.T. Corpul de Control al Ministerului de Interne, în urma verificărilor efectuate cu ocazia soluționării contestației formulate de reclamantă, a propus să se revină la măsura de retrogradare din funcția de șef birou și înlocuirea acestei măsuri, cu sancționarea cu avertisment. Propunerea a fost aprobată la 31 mai 2000, de către Secretarul de stat, pentru ministrul de interne, a fost comunicată Serviciului Personal și Învățământ, fără, însă, a fi emis un ordin în acest sens, care să-l anuleze, totodată, pe cel inițial.

La 6 iunie 2000, prin adresa nr. 58883, i s-a comunicat reclamantei, că, urmare a reanalizării raportului Corpului de Control, de către ministrul de interne, s-a hotărât să rămână valabilă măsura dispusă inițial. Răspunsul dat de o autoritate administrativă unei plângeri prealabile, în speță raportul Corpului de Control, prin care s-a propus anularea Ordinului nr. 269/2000, nu este un act administrativ jurisdicțional, cum susține recurenta, întrucât nu suntem în prezența unui act emis în urma unei proceduri speciale guvernate de principii similare procedurii judiciare. Faptul că ministrul de interne a infirmat decizia locțiitorului său, pentru motive de oportunitate, se încadrează în limitele principiului revocabilității actelor administrative.

În ceea ce privește susținerea recurentei, că înscrisurile depuse la dosar de pârâtă, au fost întocmite ulterior luării măsurii de revenire la sancțiunea retrogradării în funcție, se constată că instanța de fond, în mod corect nu a primit acest punct de vedere.

Astfel, din actele depuse la dosar (adresa nr. S 35/73 din 6 iunie 2000, adresa nr. S 60.214 din 4 iulie 2000), rezultă, fără echivoc, că raportul din 6 iulie 2000 este un raport comun, cu concluzii, măsura luată de ministrul de interne, de menținere a sancțiunii de retrogradare în funcție, fiind luată în baza raportului nr. S 35.149 din 25 mai 2000. Prezentând succint motivele care au dus la emiterea ordinului prin care reclamanta a fost retrogradată din funcție, instanța de fond a reținut corect că aceasta a încălcat Ordinul nr. 251 din 23 decembrie 1999, în condițiile în care a întocmit un raport cu noi propuneri în ceea ce privea situația cetățeanului străin M.T., pe care l-a înaintat conducerii Direcției pentru Străini, fără a-l mai prezenta șefului său nemijlocit.

Mai mult, aceasta nu a mai efectuat demersurile pentru ca interdicția de intrare în țară a cetățeanului sirian să devină operațională, cu toate că nu erau îndeplinite condițiile necesare revocării acestui act administrativ prevăzute de ordinul menționat. Pe de altă parte, într-adevăr, recurenta-reclamantă a ignorat prevederile cap. X din Metodologia de lucru a formațiunilor teritoriale pe linie de străini, în condițiile în care cetățeanul străin a încălcat în mod repetat dispozițiile Legii nr. 25/1969 privind regimul străinilor în România. În consecință, hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică. În plus, față de solicitarea reclamantei, de reintegrare în funcția avută anterior, din actele depuse la dosar reiese că funcția deținută de aceasta, anterior retrogradării, nu se mai regăsește în statutul de organizare al instituției.

Față de considerentele expuse, recursul declarat în cauză se privește ca nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.M. împotriva sentinței nr. 400 din 25 februarie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2005.