ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3728/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 5 februarie

2003, petentul condamnat F.I. a solicitat contopirea pedepselor aplicate prin

sentința penală nr. 11/2003 a Tribunalului Olt și sentința penală nr. 2352/2003

a Judecătoriei Craiova susținând că sunt îndeplinite dispozițiile art. 39 alin.

(2), raportat la art. 34 și art. 35 C. pen.

În acest sens s-a depus la dosar

sentința penală nr. 11/2003 a Tribunalului Olt și sentința penală nr. 2352/2003

a Judecătoriei Craiova și biletul de liberare nr. 11/65027/1998 a

Penitenciarului București.

Prin sentința penală nr. 984 din 4

martie 2004, pronunțată în dosarul nr. 3681/2004 Judecătoria Craiova a declinat

competența privind soluționarea cererii de contopire formulată de condamnatul

F.I.

Pentru a pronunța astfel,

Judecătoria Craiova a avut în vedere dispozițiile art. 42 C. proc. pen.,

raportat la art. 449 alin. (2) C. proc. pen.

Tribunalul Dolj analizând actele și

lucrările dosarului prin sentința penală nr. 298 din 31 martie 2004, a admis

cererea de contopire formulată de condamnat, a descontopit pedeapsa de 3 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 11 din 22 ianuarie 2003 a

Tribunalului Olt definitivă prin nerecurare, decizia penale nr. 294 din 19

iunie 2003 a Curții de Apel Craiova în pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată

pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen., faptă săvârșită în luna decembrie 2001 și restul de 6 luni și 25

zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 1290 din 7 iulie 2000 a Judecătoriei sector 1 București.

În baza art. 36 alin. (2) C. pen.,

s-a contopit pedeapsa de mai sus, repusă în individualitate cu pedeapsa de 3

ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) –

(3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin sentința penală nr. 2352/2003

a Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelare, faptă săvârșită în mai 1997,

în pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

Potrivit art. 39 alin. (2) C. pen.,

s-a contopit pedeapsa rezultantă cu restul de 6 luni și 25 zile, rămas

neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

1290/2000 a Judecătoriei sector 1 urmând ca petentul condamnat F.I. să execute

pedeapsa de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 6 luni, urmând a

executa în final 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a dedus perioada executată de la

21 decembrie 2003 la zi, s-au anulat mandatele de executare anterioare și s-a

dispus emiterea unui mandat corespunzător.

Împotriva acestei sentințe penale,

petiționarul condamnat a formulat apel criticând-o pentru nelegalitate.

S-a susținut că instanța în mod

greșit a făcut aplicabilitatea art. 36 alin. (3), în sensul că s-a omis să se

ia în calcul perioada de un an și 4 luni și 26 zile dispusă în baza biletului

de eliberare nr. 11/65027/1998 emis de Penitenciarul București din care rezultă

că a fost pus în libertate la 4 noiembrie 1998, deducerea perioadei executate

făcându-se de la 21 decembrie 2003 la zi.

Sub cel de-al doilea aspect a fost

criticată sentința în ce privește sporul de 6 luni aplicat, considerând că

pedeapsa aplicată este suficientă pentru realizarea scopului pedepsei, iar pe

de altă parte nici una din sentințele de condamnare nu a prevăzut un asemenea

spor.

Prin decizie penală nr. 2041 din 26

aprilie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de

condamnat cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii,

condamnatul petent a formulat recurs solicitând casarea hotărârilor,

înlăturarea sporului și deducerea corectă a perioadelor executate respectiv a

perioadei 10 iunie 1997 – 4 noiembrie 1998.

Recursul este fondat și va fi admis

pentru considerentele arătate:

Analizând lucrările și actele

dosarului se constată că petiționarul condamnat a formulat cerere precizatorie

în cauză prin care acesta a cerut descontopirea pedepsei stabilită prin

sentința penală nr. 11 din 22 ianuarie 2003 a Tribunalului Olt și anume:

- restul de pedeapsă de 6 luni și 25

zile închisoare din sentința penală nr. 1290 din 7 iulie 2000 a Judecătoriei

sector 1 București.

- 3 ani închisoare, stabilită prin

sentința penală nr. 11 din 22 ianuarie 2003 a Tribunalului Olt, și contopirea

acestora cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 2352 din 20 mai 2003

pronunțată de Judecătoria Craiova și înlăturarea sporului.

Cum instanțele nu s-au pronunțat cu

privire la faptele și pedepsele aplicate prin sentința Judecătoriei sector 1

București (1290 din 7 iulie 2000) sentință recurată de condamnatul petent, la

Tribunalul Dolj, unde petentul a depus cererea completatorie, se impune a se

stabili dacă faptele sunt concurente cu consecința, în caz afirmativ a

stabilirii perioadelor executate de condamnat.

În consecință, Curtea, potrivit

prevederilor art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite

recursul condamnatului, va casa hotărârile și va trimite cauza spre rejudecare

la Tribunalul Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

condamnatul F.I. împotriva deciziei penale nr. 2041 din 26 aprilie 2004 a

Curții de apel Craiova.

Casează decizia penală sus-menționată și sentința

penală nr. 298 din 31 martie 2004 a Tribunalului Dolj.

Trimite cauza spre rejudecare la

Tribunalul Dolj.

Onorariul în sumă de 400.000 lei

pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

iulie 2004.