ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3728/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 5 februarie 2003, petentul condamnat F.I. a solicitat contopirea pedepselor aplicate prin sentința penală nr. 11/2003 a Tribunalului Olt și sentința penală nr. 2352/2003 a Judecătoriei Craiova susținând că sunt îndeplinite dispozițiile art. 39 alin. (2), raportat la art. 34 și art. 35 C. pen. În acest sens s-a depus la dosar sentința penală nr. 11/2003 a Tribunalului Olt și sentința penală nr. 2352/2003 a Judecătoriei Craiova și biletul de liberare nr. 11/65027/1998 a Penitenciarului București. Prin sentința penală nr. 984 din 4 martie 2004, pronunțată în dosarul nr. 3681/2004 Judecătoria Craiova a declinat competența privind soluționarea cererii de contopire formulată de condamnatul F.I.

Pentru a pronunța astfel, Judecătoria Craiova a avut în vedere dispozițiile art. 42 C. proc. pen., raportat la art. 449 alin. (2) C. proc. pen. Tribunalul Dolj analizând actele și lucrările dosarului prin sentința penală nr. 298 din 31 martie 2004, a admis cererea de contopire formulată de condamnat, a descontopit pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 11 din 22 ianuarie 2003 a Tribunalului Olt definitivă prin nerecurare, decizia penale nr. 294 din 19 iunie 2003 a Curții de Apel Craiova în pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., faptă săvârșită în luna decembrie 2001 și restul de 6 luni și 25 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1290 din 7 iulie 2000 a Judecătoriei sector 1 București.

În baza art. 36 alin. (2) C. pen., s-a contopit pedeapsa de mai sus, repusă în individualitate cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) – (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin sentința penală nr. 2352/2003 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelare, faptă săvârșită în mai 1997, în pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare. Potrivit art. 39 alin. (2) C. pen., s-a contopit pedeapsa rezultantă cu restul de 6 luni și 25 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1290/2000 a Judecătoriei sector 1 urmând ca petentul condamnat F.I. să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 6 luni, urmând a executa în final 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a dedus perioada executată de la 21 decembrie 2003 la zi, s-au anulat mandatele de executare anterioare și s-a dispus emiterea unui mandat corespunzător. Împotriva acestei sentințe penale, petiționarul condamnat a formulat apel criticând-o pentru nelegalitate. S-a susținut că instanța în mod greșit a făcut aplicabilitatea art. 36 alin. (3), în sensul că s-a omis să se ia în calcul perioada de un an și 4 luni și 26 zile dispusă în baza biletului de eliberare nr. 11/65027/1998 emis de Penitenciarul București din care rezultă că a fost pus în libertate la 4 noiembrie 1998, deducerea perioadei executate făcându-se de la 21 decembrie 2003 la zi. Sub cel de-al doilea aspect a fost criticată sentința în ce privește sporul de 6 luni aplicat, considerând că pedeapsa aplicată este suficientă pentru realizarea scopului pedepsei, iar pe de altă parte nici una din sentințele de condamnare nu a prevăzut un asemenea spor.

Prin decizie penală nr. 2041 din 26 aprilie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva acestei decizii, condamnatul petent a formulat recurs solicitând casarea hotărârilor, înlăturarea sporului și deducerea corectă a perioadelor executate respectiv a perioadei 10 iunie 1997 – 4 noiembrie 1998. Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele arătate: Analizând lucrările și actele dosarului se constată că petiționarul condamnat a formulat cerere precizatorie în cauză prin care acesta a cerut descontopirea pedepsei stabilită prin sentința penală nr. 11 din 22 ianuarie 2003 a Tribunalului Olt și anume: - restul de pedeapsă de 6 luni și 25 zile închisoare din sentința penală nr. 1290 din 7 iulie 2000 a Judecătoriei sector 1 București.

- 3 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 11 din 22 ianuarie 2003 a Tribunalului Olt, și contopirea acestora cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 2352 din 20 mai 2003 pronunțată de Judecătoria Craiova și înlăturarea sporului. Cum instanțele nu s-au pronunțat cu privire la faptele și pedepsele aplicate prin sentința Judecătoriei sector 1 București (1290 din 7 iulie 2000) sentință recurată de condamnatul petent, la Tribunalul Dolj, unde petentul a depus cererea completatorie, se impune a se stabili dacă faptele sunt concurente cu consecința, în caz afirmativ a stabilirii perioadelor executate de condamnat. În consecință, Curtea, potrivit prevederilor art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc.

pen., va admite recursul condamnatului, va casa hotărârile și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de condamnatul F.I. împotriva deciziei penale nr. 2041 din 26 aprilie 2004 a Curții de apel Craiova. Casează decizia penală sus-menționată și sentința penală nr. 298 din 31 martie 2004 a Tribunalului Dolj. Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj. Onorariul în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 iulie 2004.