ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1529/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1529/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

cauzei penale de față;

Constată

că, la data de 29 noiembrie 2011, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj,

secția penală, cererea formulată de condamnatul B. (fost V.) E.G. având ca

obiect contopire, motivându-se în esență că se impune contopirea pedepselor de

10 ani și respectiv de 11 ani închisoare, aplicate prin sentințele penale nr.

27 din 21 ianuarie 2000 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 3409/1999

și sentința penală nr. 284 din 01 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

București în Dosarul nr. 3323/2/2011, prin care s-a recunoscut sentința din 14

mai 2007 pronunțată în Dosarul nr. 2 KLs 400Jsl0467/96 de Tribunalul Gorlitz.

Prin

sentința penală nr. 8 din 11 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj,

secția penală, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de

contopire formulată de condamnatul B. (fost V.) E.G., în favoarea Curții de

Apel Craiova. Tribunalul a reținut că petentul a fost condamnat prin sentința

penală nr. 27 din 21 ianuarie 2000 pronunțată de Tribunalul Dolj la 10 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208, art. 209 alin.

(1) lit. a), g), i) C. pen. și art. 217 C. pen., iar prin sentința penală nr.

284 din 01 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 3323/2/2011,

a fost recunoscută sentința penală din 14 mai 2007 pronunțată în Dosarul nr. 2

KLs 400Jsi0467/96 de Tribunalul Gorlitz, același petent fiind condamnat la

pedeapsa de 11 ani închisoare.

Astfel,

potrivit dispozițiilor art. 449 alin. (2) C. proc. pen., s-a apreciat că, în

speță, competentă să dispună asupra cererii de contopire este instanța de

executare a ultimei hotărâri sau, în cazul când cel condamnat se află în stare

de deținere, instanța corespunzătoare, în a cărei rază teritorială se află

locul de deținere.

Primind

cauza spre competenta soluționare a cererii de contopire formulată de petentul B.E.G.,

Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a

înregistrat-o la data de 23 ianuarie 2012, sub nr. 159/54/2012.

În

cauză s-a atașat, în xerocopie, sentința penală nr. 454 din 07 iunie 2004

pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 1873/P/ 2004, la care s-a atașat

adresa Biroului Executări Penale din cadrul Tribunalului Dolj .

Din

analiza actelor și lucrărilor existente la dosarul cauzei, Curtea a apreciat că

cererea formulată de petent este întemeiată.

Astfel,

prin sentința penală nr. 27 din 21 ianuarie 2000 pronunțată de Tribunalul Dolj,

definitivă prin decizia penală nr. 4640 din 22 noiembrie 2000 a Curții Supreme

de Justiție, secția penală, B.E.G. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de

10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b)

C. pen., prin aceeași hotărâre deducându-se arestul preventiv la inculpatului

de la 03 octombrie 1998 la zi (infracțiunile pentru care petentul a fost

condamnat prin această sentință au fost săvârșite la datele de 21/22 februarie

1998, 09/10 septembrie 1998, 29/30 august 1998, 27 septembrie 1998).

Prin

sentința penală nr. 400 din 12 octombrie 2000 pronunțată de Judecătoria Curtea

de Argeș, B.E.G. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru

săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, la data de 30 septembrie 1998

hotărârea rămânând definitivă prin neapelare la 07 noiembrie 2000.

Ulterior,

prin sentința penală nr. 454 din 07 iunie 2004 a Tribunalului Dolj, s-a admis

cererea formulată de condamnatul B.E.G. având ca obiect contopirea pedepselor

la care a fost condamnat prin sentințele penale menționate mai sus; s-a

descontopit pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința

penală nr. 27 din 21 ianuarie 2000 a Tribunalului Dolj, în pedepsele de 4 ani

închisoare pentru art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., 5 ani

închisoare pentru art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., 4 ani

Închisoare

pentru art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., 1 an închisoare

pentru infracțiunea prev. de art. 217 alin. (3) C. pen., 4 ani închisoare

pentru art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. și alin. (2) C.

pen. și respectiv 10 ani închisoare pentru inf. prev. de art. 208, art. 209 alin.

(1) lit. a), g) și i) C. pen. și alin. (3) C. pen. (fapte săvârșite în perioada

februarie - septembrie 1998); în baza art. 36 alin. (1) C. pen., s-au contopit

pedepsele menționate mai sus cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată

condamnatului prin sentința penală nr. 400 din 12 octombrie 2000 a Judecătoriei

Curtea de Argeș pentru inf. prev. de art. 208, 209 lit. a), g) și i) C. pen. cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (faptă săvârșită la 30 septembrie 1998),

dispunând ca B.E.G. să execute pedeapsa cea mai grea - respectiv 10 ani

închisoare.

Prin

sentința penală din 14 mai 2007 statuată în Dosarul nr. 2KLs 400 Js 10467/1996

pronunțată de Tribunalul Regional Gorlitz din Germania, definitivă la 05 iunie

2007, numitul B.E.G. a fost condamnat la pedeapsa de 11 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei prev. de art. 249

rap. la art. 251 C. pen. german, faptă săvârșită la data de 27 februarie 1996.

în această cauză, condamnatul a fost arestat la data de 24 februarie 2005.

Prin

rezoluția din 07 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București, s-a dispus sesizarea Curții de Apel București, secția I penală, în

vederea recunoașterii sentinței penale menționate mai sus, pronunțată de

Tribunalul Regional Gorlitz la data de 14 mai 2007,condamnatul solicitând

transferarea într-un penitenciar din România pentru a continua executarea

pedepsei de 11 ani închisoare stabilită prin sentința penală pronunțată de

autoritatea germană.

Curtea

de Apel București, secția I penală, prin sentința penală nr. 284 din 01 iulie

2011, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București, a recunoscut sentința pronunțată de Tribunalul Gorlitz din Germania,

din 14 mai 2007 stată în Dosarul nr. 2KLs 400 Js 10467/1996, definitivă la 05

iunie 2007, a dispus transferarea condamnatului B.E.G., deținut în

Penitenciarul Bautzen, Landul Saxonia din R.F.G., într-un penitenciar din

România, în vederea continuării executării pedepsei de 11 ani închisoare,

deducând durata arestării preventive și a perioadei executate de la 24

februarie 2005, la zi.

Analizând

actele menționate mai sus, s-a constatat că cererea de contopire formulată de

condamnat B.E.G. este întemeiată, astfel încât se impune admiterea cererii,

descontopirea pedepselor aplicate, respectiv de: 3 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 400 din 12 octombrie 2000 pronunțată de Judecătoria Curtea

de Argeș, definitivă prin neapelare (infracțiune săvârșită la 30 septembrie

1998) și pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 27 din

21 ianuarie 2000 a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia penală nr. 4640

din 22 noiembrie 2000 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, la rândul

ei, va fi descontopită în pedepsele componente de: 4 ani închisoare pentru art.

208, 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. (fapte săvârșite în 21/22 februarie

1998 și 09/10 septembrie 1998); 5 ani închisoare pentru art. 208, 209 alin. (1)

lit. a), g), i) C. pen. (fapte săvârșite la 11/12 septembrie 1998); 4 ani

închisoare pentru art. 208, 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. (fapte

săvârșite la 29/30 august 1998), un an închisoare pentru art. 217 alin. (3) C.

pen. (faptă săvârșită la 29/30 august 1998); 4 ani închisoare pentru art. 208,

209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. și alin. (2) lit. c) C. pen. (faptă

săvârșită la 4/5 septembrie 1998); 10 ani închisoare pentru art. 208, art. 209 alin.

(1) lit. a), g), i) C. pen. și alin. (3) C. pen. (faptă din 27 septembrie

1998).

Întrucât

se constată că infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat de

instanțele naționale prin hotărârile menționate mai sus - respectiv: sentința

penală nr. 400 din 12 octombrie 2000 a Judecătoriei Curtea de Argeș și sentința

penală nr. 27 din 21 ian. 2000 a Tribunalului Dolj, sunt concurente cu

infracțiunea pentru care acesta a fost condamnat de Tribunalul Regional Gorlitz

- Germania prin sentința din 14 mai 2007, toate infracțiunile fiind săvârșite

de B.E.G. înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, aflându-se

astfel în concurs real de infracțiuni - cererea acestuia a fost considerată ca

întemeiată, așa încât, în baza art. 36 alin. (2) C. pen. s-a dispus contopirea

pedepselor menționate mai sus, cu pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin

sentința penală din 14 mai 2007 a Tribunalului Gorlitz în Dosarul nr. 2 Kls 400

Js 10467/96, definitivă la 05 iunie 2007, hotărâre recunoscută prin sentința

penală nr. 284 din 01 iulie 2011 a Curții de Apel București , secția I-a penală,

(faptă săvârșită la 27 februarie 1996), astfel încât B.E.G. va executa pedeapsa

cea mai grea - de 11 ani închisoare, la care se va adăuga un spor de 1 an și 6

luni închisoare, astfel încât petentul urmează să execute pedeapsa de 12 ani și

6 luni închisoare.

În

baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada

efectiv executată de petent de la 30 octombrie 1998 la 22 decembrie 2004 și de

la 24 februarie 2005, la zi și s-a menținut starea de arest a acestuia.

S-au

anulat mandatele de executare emise în baza hotărârilor de mai sus și s-a dispus

emiterea unui mandat corespunzător prezentei hotărâri.

Pe

calea unei încheieri din data de 21 februarie 2012, aceeași instanță a dispus

îndreptarea erorii materiale din cuprinsul minutei dosarului, întrucât din

eroare s-a tastat un spor de 1 an și 6 luni închisoare, în loc de 2 ani și 6

luni închisoare și respectiv, pedeapsa care se execută de către petent este de

13 ani și 6 luni în loc de 12 ani și 6 luni închisoare.

Împotriva

acestei hotărâri, sentința penală nr. 37 din 20 februarie 2012 a Curții de Apel

Craiova, s-a exercitat calea de atac a recursului de către procuror.

Ca

motiv de casare prioritar s-a invocat că instanța competentă să soluționeze

cererea de contopire este Tribunalul Dolj, care și-a declinat greșit

competența.

S-a

mai invocat că în mod greșit s-a aplicat un spor de 2 ani și 6 luni închisoare

potrivit unei încheieri de îndreptare a erorii materiale, dată fiind fișa de

cazier judiciar a condamnatului.

În

mod greșit s-a dedus perioada efectiv executată de la 30 octombrie 1998 la

datele menționate în sentința penală recurată.

Instanța

de recurs va constata incident cazul de casare privind competența de

soluționare a cererii, aspect ce face de prisos orice abordare, detaliată a

cauzei, de către aceeași instanță.

În

acest sens este de făcut trimitere la decizia de recurs în interesul legii nr. 34

din 14 decembrie 2009 prin care s-a statuat că: „ Admit recursurile în

interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție și sesizările Colegiului de conducere al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Se

stabilește că:

1.

Curtea de Apel București este instanța competentă exclusiv, teritorial și

material, să soluționeze procedura de schimbare a condamnării, procedură care

are loc după transferarea persoanei condamnate, în condițiile art. 146 alin.

(3) din Legea nr. 302/2004.

2.

Instanța competentă să soluționeze cererea de contopire a pedepselor aplicate

de instanțele naționale cu pedepsele aplicate de instanțele străine, prin hotărâri

recunoscute de Curtea de Apel București, în cadrul procedurii transferării

persoanei condamnate este instanța corespunzătoare instanței de executare a

ultimei hotărâri, în a cărei circumscripție se află locul de deținere a

persoanei condamnate.

În

cazul în care ultima hotărâre definitivă a fost pronunțată de o instanță

străină, competența de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine

instanței corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat

cauza în primă instanță și în a cărei circumscripție se află locul de deținere

a persoanei condamnate".

În

detaliu, se redă că singura instanță învestită cu competență teritorială și

materială de soluționare a procedurii de schimbare a condamnării după

transferarea în România a persoanei condamnate, prevăzută în art. 149 cu

referire la art. 146 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, cu modificările și

completările ulterioare (pentru momentul emiterii recursului în interesul

legii), este Curtea de Apel București.

Dar

această competență, reglementată în dispozițiile menționate, prin derogare de

la regulile generale referitoare la executarea hotărârilor penale, nu poate

opera, în lipsa unei prevederi legale exprese, în alte segmente ale executării,

între care cele privind schimbările în executarea unor hotărâri, amânarea sau

întreruperea executării pedepsei, înlăturarea ori modificarea pedepsei, pentru

ele fiind aplicabile dispozițiile referitoare la competență existente în art. 449

alin. (2) C. proc. pen.

Așadar,

pentru toate situațiile în care se formulează cereri de contopire a pedepselor

aplicate de instanțele din România cu pedepse pronunțate de instanțe străine,

prin hotărâri recunoscute de Curtea de Apel București, în cadrul procedurii

transferării persoanei condamnate în străinătate, instanța competentă să

soluționeze astfel de cereri nu poate fi decât cea corespunzătoare instanței de

executare a ultimei hotărâri, în a cărei circumscripție se află locul de

deținere a persoanei condamnate. Ca urmare, și în ipoteza în care ultima

hotărâre definitivă a fost pronunțată de o instanță străină se impune, pentru

identitate de rațiune, să revină competența de judecată a cererii de modificare

a pedepsei tot instanței corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar

fi trebuit să judece cauza în primă instanță, evident, cu respectarea condiției

ca locul de deținere a persoanei condamnate să se afle în circumscripția

teritorială a acelei instanțe.

Raportat

la speță, instanța corespunzătoare care ar fi trebuit să judece cauza în primă

instanță, potrivit legii române, pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin. (3)

C. pen. era Tribunalul Dolj, petentul la momentul formulării cererii de

contopire era încarcerat la Penitenciarul Craiova, astfel încât soluția în

recursul de față este cea de casare a sentinței și trimitere spre competentă

soluționare a cauzei la Tribunalul Dolj.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E:

Admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva

sentinței penale nr. 37 din 20 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul B. (fost V.) E.G.

Casează

sentința penală atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la

Tribunalul Dolj.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul

parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul B. (fost V.)

E.G., în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 11 mai 2012.