ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1529/2012

Asupra cauzei penale de față; Constată că, la data de 29 noiembrie 2011, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, secția penală, cererea formulată de condamnatul B. (fost V.) E.G. având ca obiect contopire, motivându-se în esență că se impune contopirea pedepselor de 10 ani și respectiv de 11 ani închisoare, aplicate prin sentințele penale nr. 27 din 21 ianuarie 2000 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 3409/1999 și sentința penală nr. 284 din 01 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 3323/2/2011, prin care s-a recunoscut sentința din 14 mai 2007 pronunțată în Dosarul nr. 2 KLs 400Jsl0467/96 de Tribunalul Gorlitz. Prin sentința penală nr. 8 din 11 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de contopire formulată de condamnatul B. (fost V.) E.G., în favoarea Curții de Apel Craiova.

Tribunalul a reținut că petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 27 din 21 ianuarie 2000 pronunțată de Tribunalul Dolj la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. și art. 217 C. pen., iar prin sentința penală nr. 284 din 01 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 3323/2/2011, a fost recunoscută sentința penală din 14 mai 2007 pronunțată în Dosarul nr. 2 KLs 400Jsi0467/96 de Tribunalul Gorlitz, același petent fiind condamnat la pedeapsa de 11 ani închisoare. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 449 alin. (2) C. proc. pen., s-a apreciat că, în speță, competentă să dispună asupra cererii de contopire este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul când cel condamnat se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare, în a cărei rază teritorială se află locul de deținere.

Primind cauza spre competenta soluționare a cererii de contopire formulată de petentul B.E.G., Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a înregistrat-o la data de 23 ianuarie 2012, sub nr. 159/54/2012. În cauză s-a atașat, în xerocopie, sentința penală nr. 454 din 07 iunie 2004 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 1873/P/ 2004, la care s-a atașat adresa Biroului Executări Penale din cadrul Tribunalului Dolj . Din analiza actelor și lucrărilor existente la dosarul cauzei, Curtea a apreciat că cererea formulată de petent este întemeiată. Astfel, prin sentința penală nr. 27 din 21 ianuarie 2000 pronunțată de Tribunalul Dolj, definitivă prin decizia penală nr. 4640 din 22 noiembrie 2000 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, B.E.G.

a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., prin aceeași hotărâre deducându-se arestul preventiv la inculpatului de la 03 octombrie 1998 la zi (infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat prin această sentință au fost săvârșite la datele de 21/22 februarie 1998, 09/10 septembrie 1998, 29/30 august 1998, 27 septembrie 1998). Prin sentința penală nr. 400 din 12 octombrie 2000 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, B.E.G. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, la data de 30 septembrie 1998 hotărârea rămânând definitivă prin neapelare la 07 noiembrie 2000. Ulterior, prin sentința penală nr. 454 din 07 iunie 2004 a Tribunalului Dolj, s-a admis cererea formulată de condamnatul B.E.G.

având ca obiect contopirea pedepselor la care a fost condamnat prin sentințele penale menționate mai sus; s-a descontopit pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 27 din 21 ianuarie 2000 a Tribunalului Dolj, în pedepsele de 4 ani închisoare pentru art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., 5 ani închisoare pentru art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., 4 ani Închisoare pentru art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 217 alin. (3) C. pen., 4 ani închisoare pentru art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. și alin. (2) C. pen. și respectiv 10 ani închisoare pentru inf.

prev. de art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. și alin. (3) C. pen. (fapte săvârșite în perioada februarie - septembrie 1998); în baza art. 36 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele menționate mai sus cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 400 din 12 octombrie 2000 a Judecătoriei Curtea de Argeș pentru inf. prev. de art. 208, 209 lit. a), g) și i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (faptă săvârșită la 30 septembrie 1998), dispunând ca B.E.G. să execute pedeapsa cea mai grea - respectiv 10 ani închisoare. Prin sentința penală din 14 mai 2007 statuată în Dosarul nr. 2KLs 400 Js 10467/1996 pronunțată de Tribunalul Regional Gorlitz din Germania, definitivă la 05 iunie 2007, numitul B.E.G.

a fost condamnat la pedeapsa de 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei prev. de art. 249 rap. la art. 251 C. pen. german, faptă săvârșită la data de 27 februarie 1996. în această cauză, condamnatul a fost arestat la data de 24 februarie 2005. Prin rezoluția din 07 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus sesizarea Curții de Apel București, secția I penală, în vederea recunoașterii sentinței penale menționate mai sus, pronunțată de Tribunalul Regional Gorlitz la data de 14 mai 2007,condamnatul solicitând transferarea într-un penitenciar din România pentru a continua executarea pedepsei de 11 ani închisoare stabilită prin sentința penală pronunțată de autoritatea germană.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin sentința penală nr. 284 din 01 iulie 2011, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a recunoscut sentința pronunțată de Tribunalul Gorlitz din Germania, din 14 mai 2007 stată în Dosarul nr. 2KLs 400 Js 10467/1996, definitivă la 05 iunie 2007, a dispus transferarea condamnatului B.E.G., deținut în Penitenciarul Bautzen, Landul Saxonia din R.F.G., într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 11 ani închisoare, deducând durata arestării preventive și a perioadei executate de la 24 februarie 2005, la zi. Analizând actele menționate mai sus, s-a constatat că cererea de contopire formulată de condamnat B.E.G.

este întemeiată, astfel încât se impune admiterea cererii, descontopirea pedepselor aplicate, respectiv de: 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 400 din 12 octombrie 2000 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, definitivă prin neapelare (infracțiune săvârșită la 30 septembrie 1998) și pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 27 din 21 ianuarie 2000 a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia penală nr. 4640 din 22 noiembrie 2000 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, la rândul ei, va fi descontopită în pedepsele componente de: 4 ani închisoare pentru art. 208, 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. (fapte săvârșite în 21/22 februarie 1998 și 09/10 septembrie 1998); 5 ani închisoare pentru art. 208, 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen.

(fapte săvârșite la 11/12 septembrie 1998); 4 ani închisoare pentru art. 208, 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. (fapte săvârșite la 29/30 august 1998), un an închisoare pentru art. 217 alin. (3) C. pen. (faptă săvârșită la 29/30 august 1998); 4 ani închisoare pentru art. 208, 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. și alin. (2) lit. c) C. pen. (faptă săvârșită la 4/5 septembrie 1998); 10 ani închisoare pentru art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. și alin. (3) C. pen. (faptă din 27 septembrie 1998). Întrucât se constată că infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat de instanțele naționale prin hotărârile menționate mai sus - respectiv: sentința penală nr. 400 din 12 octombrie 2000 a Judecătoriei Curtea de Argeș și sentința penală nr. 27 din 21 ian.

2000 a Tribunalului Dolj, sunt concurente cu infracțiunea pentru care acesta a fost condamnat de Tribunalul Regional Gorlitz - Germania prin sentința din 14 mai 2007, toate infracțiunile fiind săvârșite de B.E.G. înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, aflându-se astfel în concurs real de infracțiuni - cererea acestuia a fost considerată ca întemeiată, așa încât, în baza art. 36 alin. (2) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor menționate mai sus, cu pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin sentința penală din 14 mai 2007 a Tribunalului Gorlitz în Dosarul nr. 2 Kls 400 Js 10467/96, definitivă la 05 iunie 2007, hotărâre recunoscută prin sentința penală nr. 284 din 01 iulie 2011 a Curții de Apel București , secția I-a penală, (faptă săvârșită la 27 februarie 1996), astfel încât B.E.G.

va executa pedeapsa cea mai grea - de 11 ani închisoare, la care se va adăuga un spor de 1 an și 6 luni închisoare, astfel încât petentul urmează să execute pedeapsa de 12 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada efectiv executată de petent de la 30 octombrie 1998 la 22 decembrie 2004 și de la 24 februarie 2005, la zi și s-a menținut starea de arest a acestuia. S-au anulat mandatele de executare emise în baza hotărârilor de mai sus și s-a dispus emiterea unui mandat corespunzător prezentei hotărâri. Pe calea unei încheieri din data de 21 februarie 2012, aceeași instanță a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul minutei dosarului, întrucât din eroare s-a tastat un spor de 1 an și 6 luni închisoare, în loc de 2 ani și 6 luni închisoare și respectiv, pedeapsa care se execută de către petent este de 13 ani și 6 luni în loc de 12 ani și 6 luni închisoare.

Împotriva acestei hotărâri, sentința penală nr. 37 din 20 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova, s-a exercitat calea de atac a recursului de către procuror. Ca motiv de casare prioritar s-a invocat că instanța competentă să soluționeze cererea de contopire este Tribunalul Dolj, care și-a declinat greșit competența. S-a mai invocat că în mod greșit s-a aplicat un spor de 2 ani și 6 luni închisoare potrivit unei încheieri de îndreptare a erorii materiale, dată fiind fișa de cazier judiciar a condamnatului. În mod greșit s-a dedus perioada efectiv executată de la 30 octombrie 1998 la datele menționate în sentința penală recurată. Instanța de recurs va constata incident cazul de casare privind competența de soluționare a cererii, aspect ce face de prisos orice abordare, detaliată a cauzei, de către aceeași instanță.

În acest sens este de făcut trimitere la decizia de recurs în interesul legii nr. 34 din 14 decembrie 2009 prin care s-a statuat că: „ Admit recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și sesizările Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Se stabilește că: 1. Curtea de Apel București este instanța competentă exclusiv, teritorial și material, să soluționeze procedura de schimbare a condamnării, procedură care are loc după transferarea persoanei condamnate, în condițiile art. 146 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.

2. Instanța competentă să soluționeze cererea de contopire a pedepselor aplicate de instanțele naționale cu pedepsele aplicate de instanțele străine, prin hotărâri recunoscute de Curtea de Apel București, în cadrul procedurii transferării persoanei condamnate este instanța corespunzătoare instanței de executare a ultimei hotărâri, în a cărei circumscripție se află locul de deținere a persoanei condamnate.

În cazul în care ultima hotărâre definitivă a fost pronunțată de o instanță străină, competența de a judeca cererea de modificare a pedepsei revine instanței corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanță și în a cărei circumscripție se află locul de deținere a persoanei condamnate". În detaliu, se redă că singura instanță învestită cu competență teritorială și materială de soluționare a procedurii de schimbare a condamnării după transferarea în România a persoanei condamnate, prevăzută în art. 149 cu referire la art. 146 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare (pentru momentul emiterii recursului în interesul legii), este Curtea de Apel București.

Dar această competență, reglementată în dispozițiile menționate, prin derogare de la regulile generale referitoare la executarea hotărârilor penale, nu poate opera, în lipsa unei prevederi legale exprese, în alte segmente ale executării, între care cele privind schimbările în executarea unor hotărâri, amânarea sau întreruperea executării pedepsei, înlăturarea ori modificarea pedepsei, pentru ele fiind aplicabile dispozițiile referitoare la competență existente în art. 449 alin. (2) C. proc. pen.

Așadar, pentru toate situațiile în care se formulează cereri de contopire a pedepselor aplicate de instanțele din România cu pedepse pronunțate de instanțe străine, prin hotărâri recunoscute de Curtea de Apel București, în cadrul procedurii transferării persoanei condamnate în străinătate, instanța competentă să soluționeze astfel de cereri nu poate fi decât cea corespunzătoare instanței de executare a ultimei hotărâri, în a cărei circumscripție se află locul de deținere a persoanei condamnate. Ca urmare, și în ipoteza în care ultima hotărâre definitivă a fost pronunțată de o instanță străină se impune, pentru identitate de rațiune, să revină competența de judecată a cererii de modificare a pedepsei tot instanței corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi trebuit să judece cauza în primă instanță, evident, cu respectarea condiției ca locul de deținere a persoanei condamnate să se afle în circumscripția teritorială a acelei instanțe.

Raportat la speță, instanța corespunzătoare care ar fi trebuit să judece cauza în primă instanță, potrivit legii române, pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin. (3) C. pen. era Tribunalul Dolj, petentul la momentul formulării cererii de contopire era încarcerat la Penitenciarul Craiova, astfel încât soluția în recursul de față este cea de casare a sentinței și trimitere spre competentă soluționare a cauzei la Tribunalul Dolj. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinței penale nr. 37 din 20 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul B. (fost V.) E.G. Casează sentința penală atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Dolj. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul B. (fost V.) E.G., în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2012.