ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1050/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Suceava, secția

penală, prin sentința nr. 29 din 13 decembrie 2004, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționarul C.P.S., menținând rezoluția din 5 august 2004, emisă de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în dosarul penal nr. 55/P/2004.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut, în fapt, că, petiționarul s-a plâns împotriva rezoluțiilor

din 5, respectiv, 14 august 2004 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Suceava în dosarul penal nr. 55/P/2004, prin care s-a dispus, în baza art. 228

alin. (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., confirmarea

propunerii organelor de cercetare penală de a nu începe urmărirea penală față

de C.G.O., R.D.E. și C.I.F., pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., și la șantaj, prevăzută

de art. 194 alin. (1) din același cod, față de G.G., G.V. și Z.G. tot pentru

infracțiunea de șantaj, deoarece din probele administrate în cauză nu rezultă

săvârșirea acestor fapte prevăzute de legea penală.

În context rezultă că

petiționarul C.S.P. a solicitat efectuarea de cercetări față de polițiștii

C.G.O., R.D.E. și C.I.J., care, la data de 30 martie 2004, fără acordul său,

i-au făcut o percheziție în autoturismul proprietate personală după care,

dintr-o geantă au ridicat suma de 175.000.000 lei, sumă pe care au predat-o

numitei G.D.M., administrator la SC G. SRL Marginea, jud. Suceava, reprezentând

contravaloarea unei cantități de cherestea ridicată, la 5 noiembrie 2003, de la

societatea sus-numită, pentru care i-a înmânat o filă C.E.C. fără acoperire în

bancă.

Rezultă, de asemenea, din

probatoriu că, numitul C.P.S. prin declarația olografă din 14 noiembrie 2003

și-a dat consimțământul pentru executarea percheziției în autoturismul cu care

efectuase deplasarea la SC G., fără ca organele de poliție să folosească asupra

sa violențe fizice sau verbale.

În baza consimțământului

scris, organele de poliție au efectuat un control în autoturism, ocazie cu care

au fost găsite facturile și avizele de expediție întocmite la data de 5

noiembrie 2003 pentru cherestea, în valoare de 175.000.000 emise de SC G. SRL

Marginea, jud. Suceava pentru SC N.G. SRL Borș, precum și suma de bani în lei

și în valută. Organele de poliție au întocmit proces-verbal cu referire la

aceste aspecte, în finalul căruia s-a consemnat că C.P.S. predă organelor de

poliție suma de 175.500.000 lei, sumă ce va fi predată administratorului SC G.,

în contul cherestelei livrate anterior.

În raport de aceste date

coroborate cu declarațiile celor în cauză, organele de urmărire penală au ajuns

la concluzia că nu rezultă comiterea de către aceștia a infracțiunilor de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

Împotriva acestei sentințe,

petiționarul a declarat recurs, în termen legal, prin care o consideră

netemeinică și nelegală, solicitând ca prin admiterea recursului să se dispună

trimiterea în judecată a respectivelor persoane pentru comiterea infracțiunilor

de care se fac vinovați.

Examinând hotărârea atacată

în raport de motivul de recurs invocat, Înalta Curte constată, în baza actelor

și lucrărilor din dosarul cauzei, recursul nefondat urmând a fi respins.

În acest sens, din

examinarea mijloacelor de probă dispuse și administrate de organele de urmărire

penală (plângerea penală a lui C.P.S., procesul-verbal de cercetare la fața

locului; declarațiile părților vătămate și declarațiile învinuiților) rezultă

fără putință de tăgadă că C.G.O., R.D.E. și C.I.F., ofițeri din cadrul

Inspectoratului de poliție județean Suceava, au procedat cu respectarea

dispozițiilor legale, astfel că în sarcina lor nu se poate reține săvârșirea

vreunei infracțiuni.

Aceeași este și situația

numiților G.G., G.V. și Z.G., cercetați pentru infracțiunea de șantaj, în

sensul că, l-ar fi amenințat pe C.S.P. cu moartea (să scoată banii din pământ

dacă vrea să scape întreg), nerezultând din nici o probă vinovăția acestora

pentru fapta ce li se impută.

În consecință, secția penală

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul C.P.S., împotriva sentinței penale nr. 29 din 13 decembrie 2004 a

Curții de Apel Suceava, care este legală și temeinică și îl va obliga pe

recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul C.P.S. împotriva sentinței penale nr. 29 din 13

decembrie 2004 a Curții de Apel Suceava.

Obligă recurentul petiționar

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 februarie 2005.