ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1041/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1041/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 209/2004,
Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a
admis excepția autorității lucrului judecat și a respins ca inadmisibilă,
acțiunea formulată de reclamanta B.M., în contradictoriu cu Ministerul
Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și SC P. SA Târgoviște.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța de fond a reținut că în speță a intervenit puterea lucrului judecat,
vis-à-vis de faptul că reclamanta a înregistrat în anul 2002, la Judecătoria Pucioasa, o cerere identică cu cea de față, care s-a soluționat prin sentința
civilă nr. 270/2003, prin respingere, ca fiind inadmisibilă, pentru
neîndeplinirea procedurii prealabile.
Împotriva acestei hotărâri
judecătorești a formulat recurs, B.M., criticând-o ca nelegală și netemeinică,
întrucât prima instanță a pronunțat-o cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct.
9 C. proc. civ. A precizat recurenta că în speță nu sunt aplicabile
dispozițiile art. 1201 C. civ., respectiv nu poate fi vorba despre autoritatea
de lucru judecat, cum greșit a interpretat Curtea de Apel Ploiești.
Recursul este întemeiat și
va fi admis.
Din analiza actelor și
lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține în fapt și în
drept următoarele:
Puterea lucrului judecat
este un efect al hotărârii judecătorești, aceasta însemnând că se poate
parcurge o singură dată diferitele faze ale judecății, respectiv o cerere poate
fi judecată irevocabil o singură dată și nu poate fi combătută printr-o altă
hotărâre judecătorească, pentru ca drepturile recunoscute irevocabil să nu
poată fi contrazise printr-o hotărâre ulterioară.
Puterea lucrului judecat
prevăzută de art. 1201 C. civ. și art. 166 C. proc. civ., presupune ca litigiul
să fi fost soluționat în fond, o hotărâre care respinge o cerere, ca
inadmisibilă pe o excepție, neputând intra în puterea lucrului judecat, astfel
cum greșit a reținut instanța de fond.
Prin urmare, nu poate fi
autoritate de lucru judecat, dacă nu a fost analizat fondul pricinii, cum s-a
întâmplat în cauza de față, când prin sentința civilă pronunțată de Judecătoria
Pucioasa, s-a respins acțiunea recurentei-reclamante, ca inadmisibilă, întrucât
nu a îndeplinit procedura prealabilă administrativă prevăzută de art. 5 din
Legea nr. 29/1990.
Față de aceste considerente,
Curtea apreciază că sentința Curții de Apel Ploiești este nelegală, motiv
pentru care va admite recursul declarat de B.M. și va casa hotărârea, cu
trimitere, spre rejudecare, la aceiași instanță, care urmează să analizeze
acțiunea pe fondul său, sub toate aspectele.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
B.M., împotriva sentinței civile nr. 209 din 30 septembrie 2004, a Curții de
Apel Ploiești, casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare,
aceleiași instanțe.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 21 februarie 2005.