ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1682/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, sub nr. 7002/2005, reclamanta Direcția Silvică Târgoviște a solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României și Primăria comunei Bucșani, să se dispună anularea parțială a H.G. nr. 1350/2001, Anexa nr. 17, în ce privește poziția 255, referitoare la suprafața de 5,94 ha, pe care se află plasat Parcul „Dalles”, situat în tarlaua 30. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin H.G. nr. 1350/2001 s-a aprobat inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Bucșani, unde, din eroare, a fost cuprinsă și suprafața pe care este amplasat Parcul „Dalles”, suprafață ce este administrată de R.N.P., prin Direcția Silvică Târgoviște și face parte din fondul forestier național.

Reclamanta a mai arătat că Primăria comunei Bucșani nu i-a făcut cunoscut faptul că suprafața de teren în speță a fost inclusă în domeniul public al statului și că această suprafață este prevăzută și în amenajamentul silvic din 1989, astfel încât, potrivit art. 3 și 35 din Legea nr. 18/1991, este proprietate de stat, fiind inalienabil, insesizabil și imprescriptibil. Reclamanta mai precizează că, în conformitate cu prevederile art. 16 din Legea nr. 26/1996, amenajamentul silvic constituie titlu de proprietate al statului, motiv pentru care Statul este singurul proprietar al terenului.

Ministerul Administrației și Internelor a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului Guvernului României, cerere admisă, în principiu, prin încheierea din data de 2 septembrie 2005. Prin sentința nr. 140 din 29 septembrie 2005, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis excepția de tardivitate invocată de către pârâți și intervenientă și a respins acțiunea, ca tardiv formulată. Totodată, instanța a respins, ca nefondate, excepțiile privind lipsa calității procesuale active a reclamantei și a neîndeplinirii procedurii prealabile, iar ca neîntemeiată, cererea de intervenție formulată de Ministerul Administrației și Internelor.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, pe de o parte, că direcțiile silvice au calitatea exercitării drepturilor și apărării intereselor regiei silvice în teritoriu, inclusiv exercitarea dreptului de chemare în judecată, iar pe de altă parte, că reclamanta a respectat prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, în sensul că anterior sesizării instanței, aceasta a formulat contestație adresată organului administrativ competent. În ce privește excepția tardivității depunerii acțiunii, instanța a reținut că H.G. nr. 1350/2001, a cărei anulare se solicită, a fost emisă în anul 2002, prin publicarea în M. Of. nr. 276bis/24.02.2002, iar acțiunea Direcției Silvice Târgoviște a fost depusă în instanță, la data de 3 august 2005, așadar cu depășirea termenului de un an de la emiterea actului, termen de decădere prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva sentinței civile nr. 140 din 29 septembrie 2005, a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a formulat recurs în termenul legal, reclamanta Direcția Silvică Târgoviște, prin reprezentat legal, prin care s-a solicitat admiterea căii de atac și casarea hotărârii atacate, ca netemeinică și legală, cu consecința trimiterii cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță, pe motiv că excepția tardivității acțiunii nu putea fi primită, deoarece acțiunea privește un bun proprietate publică a statului, în cazul căruia nu operează prescrierea dreptului la acțiune [potrivit dispozițiilor art. 135 din Constituție, art. 5 și 35 din Legea nr. 18/1991 și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998].

S-a învederat, pe de altă parte, că actul contestat nu a fost adus la cunoștința publică, fiind publicat numai în Monitorul Oficial al României nr. 276 bis, într-un tiraj redus de exemplare, comandate de Consiliul Județean Dâmbovița și comunicate exclusiv acestuia și că, chiar dacă Direcția Silvică ar fi luat cunoștință de publicarea hotărârii guvernului, ea nu ar fi fost în măsură să cunoască împrejurarea că Anexa nr. 17 din acest act se referă la terenul administrat de reclamantă, fiind necesară comunicarea individuală a hotărârii. Mai mult, a susținut recurenta, nu s-a făcut nici dovada că Anexa nr. 17 din hotărârea de guvern atacată a fost publicată, pentru a se trage concluzia că a intrat în vigoare, astfel cum prevăd dispozițiile constituționale.

Recursul este nefondat. Potrivit prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate, se pot introduce, după caz, în termen de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de soluționare a cererii, de la data expirării termenului legal de soluționare a cereri, fără, însă, a se depăși termenul prevăzut de alin. (2) și de la data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative. Cu toate aceasta, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (2) din același act normativ, pentru motivele temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului.

În cauză, cum corect a reținut și prima instanță, actul a cărui anulare se solicită - H.G. nr. 1350/2001 a fost publicat în M. Of. nr. 276bis/24.02.2002, iar acțiunea reclamantei a fost introdusă la 3 august 2005, după expirarea termenului de decădere de un an de la emitere, prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Nu poate fi primit motivul de recurs invocat de reclamantă, referitor la împrejurarea că excepția tardivității acțiunii nu putea fi admisă datorită faptului că această cauză privește un bun proprietate publică a statului, care este imprescriptibil și face parte din fondul forestier național aflat în administrarea R.N.P., prin Direcția Silvică Târgoviște.

Aceasta, întrucât prin dispozițiile legii speciale a contenciosului administrativ, de strictă interpretare, s-a prevăzut o derogare de la regula introducerii acțiunilor în contencios administrativ într-un anumit termen, numai în cazul ordonanțelor sau a dispozițiilor din ordonanțe care se consideră a fi neconstituționale, precum și a actelor administrative cu caracter normativ care, potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, pot fi atacate oricând. În aceste condiții, văzând că sentința atacată este legală, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Direcția Silvică Dâmbovița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Silvică Târgoviște împotriva sentinței nr. 140 din 29 septembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2006.