ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.10.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4333/2009

HOTĂRÂRE
15.10.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4333/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 38 din 6 martie 2009, a admis excepția invocată de pârâta SC P. SA și, pe cale de consecință a respins, ca fiind

formulată de o persoană fără capacitate procesuală, acțiunea formulată de

reclamanta R.N.P.R. – D.S. Târgoviște, în contradictoriu cu pârâții SC P. SA și

M.E., având ca obiect anularea certificatului de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenurilor seria M.03, nr. 10863 emis la data de 11

ianuarie 2008 de către M.E., pentru pârâta SC P. SA.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiile art. 9 din H.G. nr. 1105

din 25 septembrie 2003, direcțiile silvice sunt unități fără personalitate

juridică, aflate în structura R.N.P.R. și nu pot sta în justiție în nume

propriu, ci doar în baza unui mandat special acordat de aceasta, iar potrivit art.

11 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic, fondul forestier se

administrează de R.N.P.

Reținând și incidența în

cauză a dispozițiilor art. 12 pct. 4 și 5 din Legea nr. 213/1998, instanța a

concluzionat că, în speța de față, având ca obiect anularea unui titlu de

proprietate, reprezentat de certificatul de atestare a dreptului de proprietate

emis pentru SC P. SA, titular al dreptului de a formula acțiune este R.N.P. sau

chiar D.S. Târgoviște, dar numai în baza unui mandat special, în lipsa căruia

reclamanta nu poate avea calitate procesuală activă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta.

În motivarea recursului au

fost invocate dispozițiile Decretului nr. 31/1954 referitoare la actele făcute

de organele persoanei juridice, precum și cele al H.G. nr. 1105/2003 privind

Regulamentul de organizare și funcționare a R.N.P.R. - care reglementează

limitele de competență ale organelor de conducere ale R.N.P. și din care

rezultă că acțiunea a fost formulată de R.N.P. prin organele sale.

Recursul este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, orice

persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes

legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin

nesoluționarea în termen legal a unei cereri se poate adresa instanței de

contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea

dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei cauzate.

Calitatea procesuală

presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care

este titularul dreptului pretins – calitate procesuală activă, precum și între

persoana pârâtului și cel ce este obligat în raportul juridic dedus judecății –

calitate procesuală pasivă.

Pe cale de consecință R.N.P.

are, conform art. 1 din H.G. nr. 1105/2005 personalitate juridică, iar prin

dispozițiile art. 7 și 8 din același act normativ are în competența sa

reprezentarea în justiție a intereselor statului în domeniul ce constituie

obiectul său de activitate, inclusiv litigiile referitoare la bunurile

proprietate publică a statului, administrate de această regie.

Pe de altă parte, în baza

dispozițiilor art. 11 din hotărârea de guvern menționată, direcțiile silvice

reprezintă interesele și atribuțiile R.N.P.R. în raza teritorială în care au

fost organizate, astfel încât, în virtutea acestui mandat de reprezentare în

teritoriu și de exercitare a atribuțiilor forului tutelar, reclamanta este îndreptățită

să acționeze pentru apărarea integrității fondului forestier proprietate

publică a statului, justificând un interes legitim în apărarea statutului

juridic al terenului care figurează ca amenajament silvic, aflat în

administrarea sa, conform H.G. nr. 1105/2003.

Pentru aceste considerente, în

conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ., Curtea admite recursul

declarat de R.N.P.R. – D.S. Târgoviște, casează sentința atacată și trimite

pricina la Curtea de Apel Ploiești în vederea soluționării fondului cauzei.

Admite recursul declarat de

R.N.P.R. – D.S. Târgoviște, împotriva sentinței civile nr. 38 din 5 martie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 15 octombrie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-12-04
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5567/2009
e nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X/2008, prin care V.M.C., căsătorit cu V.I., a cumpărat de la C.C.V., căsătorit cu C.I., imobilul situat în intravilanul comunei Răcari, județul Dâmbovița, în suprafață de 2
ÎCCJ 2003-06-20
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2462/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 17 iulie 2002, la Curtea de Apel Pitești, secția de contencios administrativ, sub nr. 2018, reclamanta Regia Națională a Pădu
ÎCCJ 2008-12-02
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4431/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 62 din 4 martie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea
ÎCCJ 2010-10-21
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4473/2010
speță, înscrisurile depuse în susținerea calității de proprietar sunt încheiate sub semnătură privată, având cel mult valoarea unui antecontract de vânzare-cumpărare. Concluzionând, judecătorul fondului a constatat, în mod corect, ca pârâtu
ÎCCJ 2004-05-04
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1740/2004
a prezentat sentințe definitive și învestite cu formulă executorie, iar autoritatea emitentă nu a cunoscut că acestea au fost desființate de instanțele superioare, situație de care instanța de fond nu a ținut cont. Totodată, a invocat excep
Sursă