ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1250/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1458

din 10 noiembrie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca

nefondată, contestația la executare formulată de petentul condamnat D.T., cu

obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a apreciat că dispozițiile legale la care condamnatul face

referire în contestația sa și prin care s-au redus limitele de pedeapsă pentru

infracțiunea de furt, intră în vigoare conform art. 512 din Legea nr. 301/2004,

la un an de la data publicării în M. Of., respectiv la 29 iunie 2005.

Împotriva acestei sentințe

penale a declarat apel condamnatul D.T., solicitând desființarea acesteia și pe

fond admiterea contestației la executare, în conformitate cu art. 461 alin. (1)

lit. d) C. proc. pen. și reducerea pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 171/2000 a Tribunalului București, secția I penală, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 C. pen. În drept, apelantul și-a

întemeiat contestația la executare pe dispozițiile art. 458 C. proc. pen., cu

referire la art. 15 C. pen., privind aplicarea facultativă a unei legi penale

mai favorabile, respectiv a dispozițiilor art. 250 din Legea nr. 301/2004, care

a redus limitele speciale pentru infracțiunea de furt calificat de la 4 la 10

ani.

Curtea de Apel București,

secția I penală, prin decizia penală nr. 963/ A din 15 decembrie 2004, a

respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul

D.T. împotriva sentinței penale nr.

1458 din 10 noiembrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală.

Nemulțumit și de această

hotărâre, în termenul legal, condamnatul a declarat recurs, prin care a cerut a

se reaprecia și a se aplica imediat dispozițiile Legii nr. 301/2004, ca lege

mai favorabilă așa cum o cer prevederile art. 15 C. pen., față de condamnarea

sa definitivă la data la care a fost dată publicității, legea susmenționată.

În memoriu depus la dosar,

în ședința publică de astăzi, recurentul reia motivele invocate, prin

contestația la executare, ce fac obiectul dosarului de față și în final cere

ca, prin aplicarea art. 15 C. pen., să i se reducă pedeapsa pe care o execută,

deoarece în noua lege (nr. 301/2004) limitele de sancțiune pentru infracțiunea

de furt calificat, sunt mai mici și deci aceasta constituie legea mai

favorabilă pentru el și care trebuie aplicată imediat.

Recursul este nefondat.

Examinându-se legea invocată

și care dă publicității, noul C. pen., dar care printr-un text expres arată că

va intra în vigoare, abia de la 26 iunie 2005, corect și legal, atât instanța

de fond cât și cea de apel, au reținut că nu se poate primi contestația acestui

condamnat. Se mai constată că, dispozițiile art. 13 și art. 15 C. pen., în

cauză nu pot fi aplicate, atâta vreme cât nu există o lege penală nouă și care,

prin comparație cu cea aplicată, ar fi mai favorabilă condamnatului, după cum

pretinde.

Așadar, hotărârile

pronunțate vor fi menținute, iar recursul va fi respins, ca nefondat, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și

dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul contestator D.T. împotriva deciziei penale nr.

963/ A din 15 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat

contestator la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat din

care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 februarie 2005.