ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6436/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, prin decizia nr. 726 din 20 august 2003 a constatat, în baza art. 248

și art. 252 C. proc. civ. perimată acțiunea civilă introdusă de către A.I.

împotriva SC R. SA.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs contestatorul A.I.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, prin încheierea din 31 octombrie 2003 în dosar nr. 2725/2003 a

dispus, în baza art. 242 pct. 2 C. proc. civ. suspendarea soluționării

recursului, deoarece părțile deși legal citate nu s-au prezentat în instanță și

nici nu au depus vreun act din care să rezulte imposibilitatea acestora de a se

prezenta în instanță.

Împotriva acestei încheierii a

declarat prezentul recurs contestatorul A.I. solicitând casarea și rejudecarea

în fond a cauzei.

Cu ocazia dezbaterilor recurentul a

solicitat, considerând ca fiind chestiuni prealabile, declinarea competenței de

soluționare a cauzei în favoarea Parchetului Național Anticorupție și în

subsidiar trimiterea cauzei la Curtea Constituțională în vederea soluționării

excepției de necompetență a prevederilor art. 94 pct. 4 și 8, din Legea nr. 303/2004,

art. 118 pct. 2 și art. 122 din Legea nr. 304/2004, art. 61 din Legea nr. 317/2004

și art. 269 C. proc. civ.

Ambele chestiuni prealabile ridicate

de recurent nu pot fi primite și urmează a fi respins.

După cum s-a arătat recursul vizează

o încheiere prin care instanța a dispus suspendarea judecării unui recurs.

O instanță civilă sesizată cu

soluționarea unui recurs civil nu își poate declina competența în favoarea unei

instituții care are alte atribuții și alte modalități de sesizare, stabilite

prin lege și în consecință această instanță nu își poate declina competența.

Conform art. 29 alin. (1) din Legea

nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața

instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unor prevederi legale

de care depinde soluționarea cauzei. Dacă însă soluționarea nu depinde de acele

prevederi legale, instanța o va respinge, fără a mai sesiza Curtea

Constituțională, alin. (6).

Or, soluționarea prezentului recurs

nu depinde de prevederile legale la care s-a referit recurentul și în

consecință nu se poate sesiza Curtea Constituțională.

Examinând pe fond recursul se

constată că acesta nu este întemeiat.

Curtea de Apel București a dispus

corect suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ.

Verificând actele dosarului se

constată că pentru termenul din 31 octombrie 2003 ambele părți au fost legal

citate, dar nu s-au prezentat, astfel că în mod legal instanța a dispus

suspendarea soluționării cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea formulată de recurentul A.I.

privind declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea

Parchetului Național Anticorupție.

Respinge cererea formulată de același

recurent de sesizare a Curții Constituționale.

Respinge recursul declarat de același

recurent împotriva încheierii din 31 octombrie 2003 a Curții de Apel București,

secția a III-a civilă, în dosarul nr. 2725/2003, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie

2004.