ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4726/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea prealabilă înregistrată la 24 aprilie 2003, partea vătămată D.A.G. a solicitat condamnarea inculpatului S.M.C., pentru infracțiunea prevăzută de art. 213 C. pen. Partea vătămată a susținut că fiind plecată în Japonia, ca urmare a unei înțelegeri cu inculpatul, a expediat pe numele acestuia suma de 4.000 dolari S.U.A. și o brățară de circa 20 gr. aur, pe care acesta a refuzat să le restituie la revenirea ei în țară. Judecătoria Roman, prin sentința penală nr. 633 din 21 octombrie 2003 a condamnat pe inculpatul S.M.C., la 6 luni închisoare pentru infracțiunea, prevăzută de art. 213 C. pen. În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat să restituie părții vătămate suma de 4.000 dolari S.U.A. și o brățară din aur de 20 gr. sau echivalentul ei de 400 dolari S.U.A. Prin decizia penală nr. 75/ R din 20 februarie 2004, Tribunalul Neamț a respins, ca nefondat recursul declarat de inculpat. Împotriva acestor hotărâri definitive s-a declarat recurs în anulare susținându-se prin motivele scrise că hotărârile au fost pronunțate cu încălcarea legii, prin aceea că probele administrate au demonstrat existența unor relații deosebit de apropiate între părți, în virtutea cărora inculpatul era îndreptățit să considere că aceste valori i-au fost făcute cadou de partea vătămată. În susținerea recursului în anulare au fost invocate în drept prevederile art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 3 C. proc.

pen. Verificând hotărârile atacate în raport de aceste dispoziții cât și de motivele arătate în scris, se constată următoarele: Articolul 213 C. pen., definind infracțiunea de abuz de încredere prevede posibilitatea consumării ei prin una din cele trei modalități, respectiv, însușire, deținere fără drept sau refuzul de a restitui un bun al altuia, deținut cu orice titlu. Inculpatul a recunoscut primirea acestor valori, dar a susținut că acestea au fost oferite în dar de partea vătămată, sau că, au fost cheltuite în interesul acesteia. În acest caz, inculpatul trebuia să dovedească cele susținute, dar probele administrate nu au putut confirma apărarea acestuia. Din declarațiile martorilor D.M și T.G.

a rezultat că partea vătămată a trimis bani în țară inculpatului în scopul cumpărării unui autoturism, inculpatul nu a cumpărat bunul solicitat de partea vătămată, nu i-a restituit banii la întoarcerea în țară a părții vătămate, refuzând orice discuție cu aceasta. Desigur este evidentă conduita infracțională constând în însușirea, pe nedrept, a unor bunuri primite cu titlu de depozit, cum și refuzul de a restitui valorile primite și care în drept întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzută de art. 213 C. pen., pentru care în mod legal s-a dispus condamnarea inculpatului. Verificând potrivit art. 410 alin. (4) C. proc. pen., hotărârile atacate și sub alte aspecte se constată cazul de casare, prevăzut de art. 410 alin. (1) pct. 4 C. proc.

pen., respectiv, aplicarea unei pedepse greșit individualizată în ce privește modalitatea de executare. Pentru existența unei corelări între gradul de pericol social al faptei și făptuitorului apreciată în raport de criteriile înscrise în art. 72 C. pen., se apreciază că pentru o realizare efectivă a scopului pedepsei aplicate se poate dispune executarea în condițiile art. 81 C. pen., fiind realizate cumulativ și cerințele acestui text. Numai sub acest aspect, în conformitate cu art. 414 1 C. proc. pen., combinat cu art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul în anulare se va admite și se vor casa hotărârile atacate sub aspectul modalității de executare a pedepsei. Rejudecând cauza în limitele casării, se va face aplicarea art. 81 și art. 82 C. pen.

și se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni. În temeiul art. 359 C. proc. pen., se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței penale nr. 633 din 21 octombrie 2003 a Judecătoriei Roman, deciziei penale nr. 75/ R din 20 februarie 2004 a Tribunalului Neamț, privind pe inculpatul S.M.C. Casează hotărârile atacate numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen. În baza art. 81 și art. 82 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni. Conform art. 359 C. proc. pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 septembrie 2004.