ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2455/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 22 din 11 ianuarie 2005, a respins cererea formulată de condamnatul M.G.D , de întrerupere a executării pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 392 din 16 aprilie 2003 a aceleiași instanțe. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că motivele invocate de condamnat, ținând de situația dificilă în care se găsește fiica sa minoră, mama acesteia fiind deținută, precum și starea imobilului în care restul membrilor familiei locuiesc, nu sunt dintre cele care să constituie împrejurări speciale pentru ca executarea, de către el, a pedepsei, să aibă consecințe grave pentru familia sa.

Împotriva sentinței, condamnatul a declarat apel, motivul invocat fiind nelegalitatea hotărârii odată ce ancheta socială a relevat că cele susținute în cerere sunt reale. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 105 din 15 februarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat. Nemulțumit și de decizia pronunțată de instanța de apel, condamnatul a declarat recurs, și în această cale de atac motivul invocat fiind situația grea a familiei sale și a casei de locuit, el putând efectua repararea acesteia odată ce anterior aplicării pedepsei a lucrat în construcții. Recursul nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă în cazurile și în condițiile prevăzute în art. 453, iar la lit. c) a primului aliniat al acestui text de lege, se înscrie cazul „când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei, ar avea consecințe grave pentru familie”.

Raportând la cauză aceste dispoziții legale, se reține că ancheta socială întreprinsă de Primăria sector 1, la domiciliul familiei condamnatului a relevat că tatăl său este bolnav, a fost spitalizat și este în tratament, mama a decedat în 1994, fiica sa a fost dată în plasament familial bunicii materne, iar imobilul a fost proprietatea mamei lui, încăperile fiind degradate. Dar, aceste constatări nu constituie, în accepțiunea dispozițiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen., împrejurări speciale de natură a face ca executarea, de către condamnat, a pedepsei, să aibă consecințe grave, imediate, pentru familia sa. În consecință, recursul declarat de condamnat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va fi respins. În baza art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.G.D. împotriva deciziei penale nr. 105/ A din 15 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 aprilie 2005.